Un desert este adesea încununarea unei mese, desigur cu condiția ca cineva să poată consuma mai multe feluri la rând. O altă categorie este desertul de lângă cafea, ceai sau gustările pe care le consumăm în timpul vizionării unui film sau în timpul citirii – cu riscul că, din cauza distragerii atenției, vom consuma mai mult decât ne-am propus.
Corpul nostru are nevoie de o anumită cantitate de zahăr, mai ales de zahăr natural, care ne oferă energie. Însă, de când a apărut acel șarpe pe acel copac de mere binecunoscut, suntem expuși constant tentațiilor – iar una dintre acestea este zahărul procesat, despre efectele căruia au scris o serie de disertații. Totuși, nu am fi oameni dacă – ignorând toate cele scrise – nu le-am consuma fără nicio grijă. Pentru că, să fim sinceri, este delicios, ne oferă bucurie, chiar dacă uneori creează dependență. Puțini dintre noi au destulă stăpânire de sine încât să refuze o prăjitură cremșnit, renunțând la acea vanilie catifelată ascunsă între foi crocante de aluat. Totuși, în opinia mea, fiecare este artizanul propriului noroc și al propriei sănătăți, iar atâta timp cât păstrează măsura nu are de ce să se teamă.
Aceast prăjitură armenească ar putea fi chiar o rudă apropiată a turtei noastre dulci, rețetele sunt atât de similare. Oricum, nu aș putea spune că turta dulce este a noastră, deja din Egipt și Grecia antică își răspândea parfumul. Am pregătit desertul după rețeta de mai jos, dar în loc de șofran eu am folosit ghimbir. Aceste prăjituri de pe foto le-am pregătit pentru mine, pentru ziua femeii, gândindu-mă că omul se poate surprinde și pe sine în această zi cu un miros și un gust plăcut.
Ingrediente: 20 dag miere, 20 dag zahăr pudră, 45 dag făină, 2 ouă, 5 g scorțișoară, 2 g șofran (sau anison), 1 dag bicorbonat de sodiu, 5 dag arahide, 5 dag nucă/migdale, 3 dag unt
Mod de preparare: Transferăm mierea într-o cratiță. adăugăm zahărul pudră, și amestecând continuu încălzim până la fierbere, la foc mic și condimentăm. Întindem pe o suprafață înfăinată și decupăm – sau facem în felul următor, mai simplu: formăm niște bile mici, le punem pe o tavă unsă cu unt și înfăinată și le presăm. Pe fiecare le decorăm cu o arahidă sau nucă. Lăsăm să se odihnească timp de 30 de minute, după care le coacem 20 de minute. Dacă facem tot conform rețetei, ar trebui să obținem un rezultat moale. Atunci când cumpărăm nuci, să nu uităm să ne punem ochelarii! De ce? Pentru că mi s-a întâmplat să doresc să cumpăr niște nuci prăjite – să-mi ușurez munca –, dar cumva nu am văzut ilustrația frumoasă, roșie de chili de pe ambalaj. Oricum nu contează, nuca cu chili este un snack extraordinar!
Delta Dunării – care este a doua cea mai mare deltă din Europa și, nu în ultimul rând, face parte din Patrimoniul Mondial – este o destinație turistică populară, unde, pe lângă admirare, scopul principal este și pescuitul. Este habitatul mai multor specii de păsări, pe care din păcate nu le-am am reținut deoarece din domeniul „animalelor” zburătoare au devenit mai memorabile roiurile teribile de țânțari, care m-au mușcat de atâtea ori încăt am dezvoltat o infecție cu virus la ficat (așa nu mai pot să-mi împart sângele preţios de grupă sanguină 0). Și așa, în loc să fac munca de voluntar în câmp la începutul anului şcolar, m-am ascuns pe un pat de spital cu o grămadă de cărţi. Acolo am primit atâtea mâncăruri cu lapte încât nu le mai pot înghiți pe acestea. Excepţie face grișul cu lapte, care, până în ziua de azi, este ultimul refugiu al familiei mele, care, în timpul nopţii, este înfometată după carbohidraţi. Este, de asemenea, benefic, deoarece dacă rămâne pot pregăti și alte bunătăți din această mâncare, cum ar fi brioșă, tort… Cantitatea de ingrediente adăugate crește sau scade proporțional cu cantitatea grișului cu lapte.
.jpg)
Brioșe: punem niște ou, unt, praf de copt, ciocolată mărunțită la grișul cu lapte, aluatul îl coacem la cuptor.
Tort: amestecăm grișul cu lapte cu niște fulgi de nucă de cocos, transferăm într-o formă potrivită, decorăm cu glazură de ciocolată și-l întărim.
Desert cu cremă de vanilie: Batem albușurile, amestecăm cu grișul cu lapte. Pregătim, prin fierbere, o cremă din gălbenuș de ou, făină, zahăr, lapte, zahăr vaniliat și o întindem pe aluatul de griș. Punem la frigider și decorăm cu vișine. Este un snack excelent pentru îngrășare.
Găluște cu brânză de vaci: Dar să vorbim și despre subiectul fotografiei atașate, adică despre găluștele cu brânză pentru începători. Baza este un griș cu lapte – normal –, în care am pus brânză de vacă și pe care l-am format cu mâini umede în găluște mici. Le trecem prin pesmet prăjit și zahăr.
Toamna, după recolta de mere, am stocat o cantitate excesivă – deci haideți să le folosim la o prăjitură. Din păcate nu mi-a ieșit așa de bună – chiar dacă gustul este fenomenal –, este prea umedă, deoarece am folosit prea multe mere. Dar în opinia mea, nu există așa ceva, că prea multe mere... Totuși, se pare că în cazul acestei prăjituri trebuie să folosim mere în cantități mai moderate. Deci: am pregătit un clafoutis francez, care este un fel de plăcintă. Clafoutis-ul original se face cu cireșe negre, dar a găsi așa ceva în martie, în Gheorgheni, este aproape imposibil – așa că mărul a preluat rolul. Oricum, cred că ar fi un preparat delicios cu orice alt fruct, important este să fie bine scurs. Francezii, de altfel, pun cireșele cu tot cu sâmburi, susținând că astfel contribuie la aromă. O fi așa, dar dacă ar scoate sâmburii înainte cred că nu m-aș gândi să mă servesc.
Aluat: 3 ouă, 1 cană de zahăr, 1 pachet de zahăr vanilat sau o linguriță de aroma de vanilie, 1 vârf de cuțit de sare, ½ cană de făină, 3 căni de lapte.
Mod de preparare: Ungem cu unt o tavă termorezistentă, întindem frumos feliile de mere pe fund, le presărăm cu nucă și turnăm peste aluatul de plăcinte. Putem decora cu niște scorțișoară. Coacem la cuptor preîncălzit la 180 de grade în 30-40 de minute. Exteriorul este crocant, interiorul cremos, care formează o combinație de arome perfecte cu merele acre și nucile coapte.
