Micul dejun este cea mai minunată masă, chiar mai bună decât prânzul de duminică – cel puțin așa cred eu și nimeni nu-mi va schimba părerea. Nu spun că micul dejun este cea mai importantă masă – nici nu pot spune așa ceva, nu sunt medic sau dietetician calificat, nu pot formula astfel de opinii profesionale, dar îndrăznesc să spun că micul dejun este cea mai bună masă.
Dacă să mănânci mai mult dimineața sau seara este de mult timp o întrebare insolubilă – slavă Domnului – prânzul este fix și permis. Ne spunem părerile, apoi fiecare face, adică mănâncă ce vrea. Ani de zile am fost membru al taberei cărora le place să mănânce seara, dar de câțiva ani m-am schimbat: acum iau mic-dejun și nu îmi mai place să mănânc după ora șase. În timp, organele se uzează, devin nisipoase, grase și funcționează lent ca un melc, astfel încât să apreciezi și să păstrezi capacitatea rămasă nu dăunează.
Nu există nicio îndoială că turcii au avut o mare influență asupra culturii și obiceiurilor noastre gastronomice: printre altele, trebuie să le mulțumim pentru răspândirea consumului de carne de porc, dar și pentru tradiția de a mânca legume umplute. Succesul sarmalei în regiunea noastră este incontestabil, aceasta a devenit un fel de mâncare care marchează fiecare eveniment important din viață noastră, de la naștere la moarte. Dar merită experimentat și cu alte legume. În numărul din august al revistei Bucătăria și Grădina Secuiască, bucătarul nostru, Előd Szőcs, ne ghidează în lumea legumelor umplute.
Nici anul acesta nu a trecut fără pierderi: al treilea strat din grădina vecinului a fost afectat cel mai tare. Deși nu erau zile cu temperaturi sub zero grade, era musai să sacrific un număr considerabil de plante în creştere pe altarul amatorismului meu în grădinărit. Vă explic. Dacă autoritățile locale sunt întotdeauna surprinse de zăpada care cade la jumătatea lunii decembrie, grădinarii din zona Ciuc sunt surprinși de vremea caldă care sosește în luna mai. Și zilele călduroase – să fim serioși: calde – au sosit: zilele însorite cu temperaturi ridicate și zilele ploioase alternează fără fluctuații semnificative de temperatură.
Rețetă din cartea lui Krisztián Nyáry
Popularitatea din ce în ce mai mare a restaurantelor fast-food va duce cu siguranță la moartea lentă a consumului de supă. Pentru că, bineînţeles, cu un hamburger în mână un om se poate deplasa cu uşurinţă pe stradă, dar cu un bol de supă? Acela ar fi un spectacol de circ. Nu avem timp să mâncăm la masă, pentru că trebuie să muncim, să ne jucăm sau să facem orice altă activitate super importantă și atunci suntem uimiți că puterea, energia, rezistența și sănătatea noastră sunt în declin.
Când vin musafirii, trebuie să te prezinți – a susținut mama lui Előd Szőcs, bucătarul nostru, care a preluat acest bun obicei de la aceasta. El este deseori gazdă pentru membrii familiei și pentru prieteni, oferindu-le o varietate de delicatese delicioase, gustări care îi conving pe musafiri să rămână și să se întoarcă. În numărul din iulie al revistei Bucătăria și Grădina Secuiască, Előd Szőcs ne prezintă câteva dintre aceste aperitive simple și rapide.
Când eram studentă nu mi-au plăcut deloc experimentele și nici experimentarea – aveam profesori care înțelegeau acest lucru și nu o forțau. Plăcerea a venit mult mai târziu, în propria mea bucătărie, condusă de o curiozitate pură (și de faptul că îmi era greu să călătoresc) am început să combin mâncărurile mele preferate cu mâncărurile altor popoare.
În bucătăria secuiască există o serie de supe țărănești, supe populare, deloc complicate, care variază de la o casă la alta, de la o gospodină la alta. Bucătarul nostru, Előd Szőcs, ne prezintă cum pregătește aceste supe delicioase chiar în 20 de minute, arătând și niște tehnologii de bucătărie foarte simple și vechi.
Cina este, poate, cea mai discutabilă masă principală: unii o exclud complet din alimentația lor, pentru ceilalți reprezintă un ospăț adevărat și esențial al zilei, dar există și un grup care adesea nu știe ce să pregătească și să mănânce la masa de seară. Chiar trebuie să ne ferim de alimentele pe care le mâncăm seara, chiar ne îngrașă? Oricum, trebuie să luăm cina? Aceste sunt dilemele cinei!
Creșterea răsadurilor acasă nu a fost întotdeauna un succes absolut. Adică până în acest an. Cei care au citit jurnalul meu și în 2023 cu siguranță își amintesc de marele masacru de răsaduri de anul trecut, când am reușit să îngheț într-o singură noapte în masă răsadurile de roșii și ardei, plantate la sfârșitul lunii aprilie. Și aventura mea cu răsaduri de anul acesta are pierderi, dar acum plantele mele au suferit din cauza încălzirii bruşte.
O regină și multe zeci de mii de lucrători sârguincioși, o societate ierarhică, „organizare statală” perfectă. La prima vedere v-ați putea gândi la imperiul asirian, impecabil organizat, din antichitate – în frunte cu legendara regină Semiramida –, noi însă vă oferim o incursiune într-o lume altfel, dar la fel de misterioasă. Iar dacă spun că am schimbat stiloul pe afumătoare, se risipește nedumerirea: am intrat într-un univers de basm al insectelor, cu mireasmă de miere și flori, dominat de eternul zumzăit.