Parcul Mini Transilvania oferă noi specialități locale oaspeților: după vizitarea parcului, care prezintă clădirile emblematice ale Transilvaniei, turiștii se pot bucura și de niște plăcinte pregătite din produse locale, având gusturi cu adevărat secuiești.
Iar am ajuns în perioada faimoasă a anului, când, după obiceiurile dezvoltate și impuse de strămoșii noștri, ne putem distra, mânca fără nicio moderație – adică în perioada Fărșangului. Desigur, toate acestea necesită o digestie bună, un portofel plin, o personalitate extrovertită, o companie bună și o masă plină de gustări și băuturi delicioase într-o cameră bine încălzită. Din păcate, tot mai puţini dintre noi au toate acestea.
Alimentele fermentate au o istorie lungă în multe culturi, așa că nu este de mirare că varza murată este un ingredient popular în bucătăriile atâtor națiuni. Este mai sănătoasă consumată crud, dar este și starul mai multor mâncăruri populare. Bucătarul nostru, Előd Szőcs, atrage atenția cititorilor asupra bogăției verzei murate cu mai multe rețete.
Poate că nu este o exagerare să spunem că viața emigrantului maghiar (palóc/paloț) Pál Kövi, administratorul celebrului Restaurant Four Seasons din New York, este la fel de diversă și variată precum cartea de bucate de 45 de ani – Ospăț transilvan – dezvoltată de el, ale cărei pagini reunesc rețete din bucătăria săsească, armenească, românească, evreiască și maghiară din Transilvania, alături de creațiile unor scriitori ardeleni, ilustrând astfel ce înseamnă gastronomia tradițională ardelenească.
A venit (din nou) luna decembrie şi primele lucruri care îmi vin în minte sunt următoarele: frig, foc, zăpadă (deși aceasta este din ce în ce mai mult doar o amintire dulce-amăruie), Crăciun, Revelion. Reprezintă – pentru mine – perioada băuturilor, supelor fierbinţi, șosetelor de lână, cuptoarelor tradiționale, cărţilor groase. Copiii noștri nu vor mai înțelege și nu vor mai face nimic din toate acestea. Este prețul progresului. Dar în opinia mea este important ca fiecare să facă ce îl face fericit, dar nu este o problemă dacă un individ umanoid este informat și educat. Știm cu toții că stomacul gol este mai neplăcut decât capul gol, iar din fericire, acesta din urmă este mai ușor de remediat. Vă prezint mai jos câteva gustări rapide, celebre, care ne pot ajuta în această remediere.
Oamenii din Delta Dunării – fie că este vorba despre români, turci, lipoveni, tătari, ucraineni, italieni, greci sau maghiari – spun că de Anul Nou trebuie să mănânci icre şi peşte, pentru că icrele și solzii peştilor sunt simbolurile abundenţei şi aduc noroc în noul an. Probabil, ei nu au auzit de credința populară că nu ar trebui să mănânci pește de Anul Nou, pentru că peștele alungă norocul. Sau probabil au auzit de această tradiție, numai că nu le pasă, o ignoră. În opinia mea, o fac corect, pentru că așa vă putem arăta cât mai multe rețete de pește.
„Se apropie sărbătorile”, obișnuim să spunem în luna decembrie. În această perioadă, puțină lumină și strălucire sunt binevenite. Atmosfera devine un pic mai festivă, iar străzile și, poate, sufletele noastre par mai colorate. Și obișnuim să spunem să „sărbătorim cu șampanie”. Adevărul este că majoritatea dintre noi consumăm aceste băuturi spumante mai ales în perioada sărbătorilor. Și totuși este păcat, pentru că, dacă le privim ca pe un vin, pot transforma o masă obișnuită sau un moment cotidian într-o ocazie specială. În continuare, pentru a intra în spiritul festiv, vă listez pe scurt principalele lucruri de știut despre cele mai populare tipuri de șampanie din lume, diferențele dintre ele, când și cu ce merită să le savurăm. Din fericire, revoluția șampaniei este în plină desfășurare și în regiunea noastră, așa că, la final, vom vorbi și despre șampaniile din Ungaria și Transilvania.
Deserturile – care nu numai că sunt gustoase, dar și frumoase, decorative – pot fi accesoriile perfecte ale unei cine festive. Zsuzsi András oferă două rețete pentru cei care doresc să-i surprindă pe membrii familiei și pe oaspeții lor cu niște dulciuri noi, creative, pe lângă delicatesele făcute după rețetele tradiționale, bine testate.
Chiar dacă curcanul este de obicei asociat cu Ziua Recunoștinței sărbătorită în Statele Unite ale Americii și Canada, el apare și în diferite bucătării europene, ca mâncare celebră de Crăciun. Cum a ajuns această pasăre americană pe masa festivă a maghiarilor din Transilvania și cum putem pregăti această pasăre impresionant de mare? Vă prezentăm în acest articol.
În acest serial v-am prezentat mai mulţi scriitori maghiari și relația lor față de mâncare și mâncat – bazându-mă, normal, pe cartea lui Krisztián Nyáry, denumită Így ettek ők. Magyar írók és ételeik (Așa au mâncat ei. Scriitori maghiari și mâncărurile lor). Am vorbit despre Örkény István și literatura foametei, despre Sándor Márai și faimoasa „Clătită Gundel”, despre papricașul de pește al lui Gyula Krúdy și v-am explicat ce este – în opinia lui Mór Jókai – „bocancul de înger și citania grecească”. Dar cred că numele scriitorului maghiar din această lună – Miklós Bánffy – sună mai familiar pentru cititorii noștri – cel mai probabil după castelul lui din Bonțida sau după romanul Trilogia transilvană (Traducere: Marius Tabacu).
Perioada de doi ani a proiectului PremiLact se apropie de final, timp în care partenerii au atins numeroase obiective, realizând progrese și dezvoltări semnificative. Proiectul s-a concentrat pe promovarea produselor lactate locale și dezvoltarea lanțului scurt de aprovizionare (LSA), contribuind totodată la consolidarea economiei regionale. În cele ce urmează, vom trece în revistă principalele realizări ale proiectului.
În cadrul proiectului Lactomont, au fost obținute numeroase rezultate importante care au contribuit fundamental la dezvoltarea comunității locale și a economiei regionale. Programul s-a concentrat în mod special pe promovarea și implementarea modelului Lanțului Scurt de Aprovizionare (LSA), care a permis reducerea distanței dintre fermierii locali și consumatori, asigurând în același timp prospețimea și calitatea produselor lactate.
