Dovleacul fermecător

hiar dacă m-am născut toamna, cumva nu am reușit să mă împac cu acest anotimp. Tot încerc să mă conving eu însămi de faptul că totul și toată lumea are nevoie de odihnă, de reîncărcare pentru a o lua-o de la capăt, dar procesul în sine mă tulbură mereu din punct de vedere emoțional. Normal, natura nu dă nicio importanță lamentărilor mele și își vede de treabă, așa cum trebuie să fie. Este un mare adevăr că, pentru ca ființa umană să conștientizeze pe deplin valoarea iubirii, are nevoie să îndure oarecare suferință, dobândind astfel un anumit punct de referință. Așa că mă adaptez, încercând în același timp să descopăr ceea ce este frumos, bun și plăcut toamna. Azi, de pildă, am dat peste o grămadă de dovleci atât de mari încât a trebuit să iau doi acasă, ca să nu-i stea altcuiva în cale. Este musai să subliniez faptul că îmi place tare mult dovleacul: îmi place să-l consum, să-l privesc, să-i simt mirosul, are o textură plăcută la atingere și, dacă ar putea vorbi, cu siguranță mi-ar vorbi cu o voce de bariton plăcută și dulce. Dovleacul este unul dintre preferatele mele de sezon, după prunele bistrițene și nicorete violet – numai că dovleacul nu este mov, ci portocaliu intens. Mai jos vă prezint niște preparate magice din dovleac, care, cu ajutorul cartofului dulce, ghimbirului, nucii de cocos, nucșoarei și lime-ului, ne îmbină dintr-o dată mai multe simțuri într-o stare de extaz minunat. Un spectacol de neuitat, atât de captivant încât ne va face să cumpărăm bilete pentru el din nou și din nou în viitor.