Foametea nu prea are literatură – a scris István Örkény, înfometat într-un lagăr de prizonieri sovietic. Și acest lucru este surprinzător, deoarece brigada omenirii, cu întreruperi mai mici sau mai mari, este necontenit flămândă. Este surprinzător mai ales că tocmai acei oameni care au scrisul ca meserie stăteau lângă ceaunul în care fierbea mâncarea slabă. Și, totuși, nu au scris suficient despre asta”.
În cea de-a treia parte a seriei Comorile din Ghimeș, explorăm alte delicii lactate din portofoliul parteneriatului Lactomont. După ce am descoperit brânzeturile, procesul lor de fabricație și arta maturării, acum ne îndreptăm atenția către diversitatea produselor din gama Lactomont. Aceste produse – fie că vorbim despre lapte, smântână, unt sau băutura fermentată sana – reflectă bogăția și puritatea laptelui din Ghimeș.
Cu secole în urmă, în cultura țărănească, alimentația nu era neapărat determinată de dorință și plăcere, așa cum este astăzi. Aceasta a fost organizată într-o serie zilnică, a fost încadrată într-un ritm săptămânal și sezonier cu caracter cotidian sau festiv. Alimentația nu a fost determinată numai de ceea ce era disponibil la momentul respectiv, adică natura, ci a fost influențată de stat, de biserică, de obiceiuri, muncă și, nu în ultimul rând, de sărbători, perioade determinate de sărbători. O astfel de sărbătoare bisericească creștină care definește alimentația este ziua Sf. Martin pe 11 noiembrie, care marchează sfârșitul recoltei de toamnă și muncii agricole anuale și începutul postului de Advent. Iar pe Sf. Martin îl sărbătorim cu gâscă.
În cel de-al doilea episod al seriei Comorile din Ghimeș, pătrundem în universul Cooperativei Agricole de Prelucrare și Valorificare a Laptelui Trotuș. Dacă în prima parte am descoperit povestea fondării cooperativei și rolul său în viața comunității locale, acum vom merge mai departe: vom prezenta etapele procesării laptelui și vom afla cum iau naștere brânzeturile Gyimesi – delicatese care au devenit favorite nu doar în rândul localnicilor, ci și pentru un număr tot mai mare de consumatori din alte regiuni.
Nu știm cu exactitate cum și când s-a răspândit zacusca în gastronomia ardelenească, dar știm că în timpul comunismului din România această mâncare a devenit un element important pe lista alimentelor care pot fi pregătite în cantități mari – legume s-au produs din belșug pe teritoriile agricole românești – și date publicului în cantități mari – fabricile de conserve au lansat pe piaţă o serie de produse. Totuși, începând cu anii ’70-’80, secuii au pregătit ei înşiși această cremă de legume, roșii, gogoșari, ardei kapia și vânătă. Aceste legume nu prea au crescut în această regiune, dar puteau fi achiziționate la prețuri mici în piață de la agricultorii români.
În Lunca de Jos, înconjurată de peisajele pitorești ale munților, se află Cooperativa Agricolă de Prelucrare și Valorificare a Laptelui Trotuș, care, în ultimul deceniu, a devenit un actor de referință în economia locală. Cooperativa nu doar că asigură mijloacele de trai pentru producătorii locali de lapte, ci, prin produsele și inițiativele sale, atrage din ce în ce mai mult atenția asupra calității produselor lactate Gyimesi.
Panarea a fost inițial o invenție bizantină, dar la curtea Imperiului Bizantin feliile de carne chiar au trecut prin praf de aur. Cei mai puțin bogați compensau aurirea cărnii prin panarea acesteia, astfel pane-ul a devenit aurul săracilor. Vă arătăm câteva trucuri despre cum să pregătiți preferatul multora: şnițelul!
Sándor Márai a fost unul dintre cei mai de seamă scriitori, poeți, jurnaliști și dramaturgi maghiari. S-a născut în anul 1900, la Cașovia, într-o familie burgheză. S-a mutat în Germania să studieze jurnalismul în anul 1919 și s-a întors cu soția sa, Lola, în Ungaria, în 1928. Devine o persoană importantă în anii 1930-1940, care a criticat puternic regimul. În 1948 părăsește definitiv țara sa, emigrând mai întâi în Elveția, apoi în Italia, după care se stabilește în America, reîntorcându-se în Europa între anii 1967 și 1979. Marele scriitor a murit în 1989 în San Diego: s-a sinucis în exil.
Cei care au participat weekendul trecut la a 3-a ediție a Concursului de Miere NEKTARIA din Ținutul Secuiesc, și la a 12-a ediție a Festivalului Mierii din Ciuc, s-au bucurat de experiențe îndulcite cu miere. Gala de decernare a premiilor concursului a avut loc sâmbătă, la hotelul Fenyő. Înainte de ceremonie, a avut loc parada spectaculoasă a cavalerilor de miere, care au fost acompaniați de Fanfara Tineret din Sânsimion, ce a defilat de la Cetatea Mikó, până la Piața Libertății. În piața centrală a reședinței județului Harghita, au fost întâmpinate cele douăsprezece ordine ale cavalerilor mierii, venite din toate colțurile Bazinului Carpatic.
Fabricarea brânzeturilor este o artă străveche, bazată pe armonia perfectă dintre materie primă și tehnologie. În acest proces, fiecare etapă contează, deoarece cele mai mici detalii pot influența gustul, textura și calitatea brânzei. În cele ce urmează, vom explora modul în care se produce brânza și de ce sunt esențiale calitatea laptelui, condițiile de maturare și aplicarea corectă a tehnologiilor.
Micul dejun este cea mai minunată masă, chiar mai bună decât prânzul de duminică – cel puțin așa cred eu și nimeni nu-mi va schimba părerea. Nu spun că micul dejun este cea mai importantă masă – nici nu pot spune așa ceva, nu sunt medic sau dietetician calificat, nu pot formula astfel de opinii profesionale, dar îndrăznesc să spun că micul dejun este cea mai bună masă.
Mierea a făcut întotdeauna parte din istoria omenirii și a însoțit dezvoltarea acesteia de-a lungul mileniilor. Oamenii asociază multe proprietăți benefice cu mierea, precum faptul că este un aliment sănătos și conține substanțe biologice active. Auzim adesea că poate fi consumată fără riscul de îngrășare. Am fost interesați să aflăm dacă toate acestea sunt adevărate, iar producătorul de miere Lajos F. Ferenc, managerul proiectului Mézözön, finanțat din fonduri europene nerambursabile în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), ne-a ajutat să găsim toate răspunsurile.
