Foametea nu prea are literatură – a scris István Örkény, înfometat într-un lagăr de prizonieri sovietic. Și acest lucru este surprinzător, deoarece brigada omenirii, cu întreruperi mai mici sau mai mari, este necontenit flămândă. Este surprinzător mai ales că tocmai acei oameni care au scrisul ca meserie stăteau lângă ceaunul în care fierbea mâncarea slabă. Și, totuși, nu au scris suficient despre asta”.

Örkény a fost un scriitor, însă despre foame sau chiar despre „mâncăruri slabe” a dobândit experiențe doar după vârsta de 30 de ani, la serviciul muncii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și după acesta, când a fost prizonier de război, scrie Krisztián Nyáry despre István Örkény în cartea Így ettek ők. Magyar írók és ételeik (Așa au mâncat ei. Scriitori maghiari și mâncărurile lor) care prezintă relația scriitorilor maghiari cu gastronomia, mâncarea și mâncatul.

István Örkény s-a născut în Budapesta în 1912, într-o familie evreiască mai bogată, burgheză. Mama lui a gătit excelent, dar totuși familia avea și o bucătăreasă plătită. Tatăl lui a fost farmacist, așa că și el şi-a început studiile în acest domeniu, terminându-le în 1934. Totuși, a ales scrisul în loc de un trai bun. Primele sale nuvele au fost publicate în 1937, după ce a călătorit timp de doi ani în Anglia și Franța, păstrând amintiri culinare foarte frumoase despre Paris de-a lungul vieții sale. S-a întors în Ungaria când a început cel de-al Doilea Război Mondial, iar în 1942 a fost mobilizat într-un detașament de muncă și a fost trimis pe frontul rusesc de la Don. A căzut prizonier și a fost deținut aproape trei ani într-un lagăr sovietic. Viața în captivitate nu numai că i-a arătat foametea permanentă, dar i-a influențat și stilul ca scriitor, care i-a definit întreaga carieră ulterioară, stil care poate fi caracterizat ca unul obiectiv, lipsit de pasiune și simpatie – mai scrie Krisztián Nyáry despre Örkény.

A fost eliberat în 1946, s-a întors în Ungaria, iar în 1948 s-a căsătorit cu Angéla Nagy. Angéla a învățat să gătească de la soacră și de la soțul ei, Örkény fiind pasionat nu numai de mâncat ci și de gătit. Numai că el gătea doar atunci când avea chef sau avea nevoie de inspirație – potrivit familiei. În timp ce Örkény pregătea un piure de cartofi, scria în minte și un text întreg. Angéla Nagy, de care s-a despărțit, a devenit o jurnalistă, scriitoare foarte de succes în domeniul gastronomiei.

Gastronomia apare adesea în operele lui Örkény. În 1953 a publicat un articol cu titlul În timp ce scriu, în care îşi exprima dezamăgirea faţă de regimul comunist şi în care descrie cum ar trebui să-şi petreacă prânzul, un simbol viu al acestui regim, un muncitor din Stalingrad, prezentând condiţiile groaznice ale clasei muncitoare comuniste. Operele sale faimoase, Familia Tót sau Jocul de-a pisica, conțin elemente legate de gastronomie, mai scrie Krisztián Nyáry.

Drama lui, Familia Tót, a reprezentat o schimbare din punct de vedere financiar în viața lui Örkény, așa că a călătorit mai mult, a vizitat mai des restaurante faimoase. Îi plăcea burta, tocana de unghii de porc, picior de vită în pane, iar preferatul preparat era mușchiulețul – care reprezenta faptul că a devenit un membru al elitei, fiind un ingredient mai scump, greu de achiziționat în acea vreme. Dar îi plăceau și cârnații, lebărul și sângeretele, iar tăițeii cu varză i-a pregătit el însuși.

Örkény a creat un gen literar nou, numit nuvele-minut, iar o parte bună dintre aceste tot au teme legate de gastronomie. Un bun exemplu este textul Chiftea, care reprezintă și stilul luin aparte: „Amestecăm în carnea tocată ouă, chifle muiate în lapte, sare, piper, iar din preparatul astfel obținut facem chiftele, pe care le prăjim în untură sau untdelemn. Atenție! Pentru noi, vietățile mamifere, problema dacă noi tocăm carnea sau, dimpotrivă, noi sîntem tocați, nu e cîtuși de puțin secundară.” (István Örkény: Nuvele-minut, Editura Univers, 1973) 

Rețete din cartea „Așa au mâncat ei” a lui Krisztián Nyáry

Chiftele

Ingrediente:

• 60 dag carne tocată de porc

• 2 chifle

• 2 ouă

• lapte pentru înmuierea chiflelor

• 1 lingură de untură

• 1 linguriță de ceapă galbenă rasă

• sare

• piper măcinat

• pesmet pentru panare

• ulei pentru prăjire

Mod de preparare:

Amestecăm și încorporăm ingredientele (chiflele le punem la înmuiat în lapte, le stoarcem și le mărunțim) și formăm chiftele mici rotunde sau o chiftea mare. Le dăm prin pesmet. Chiftelele mici le prăjim în mult ulei fierbinte, până devin aurii. Să fim atenţi, mai întâi trebuie să le prăjim pe foc mic, ca să nu rămână crude în interior.

Dacă am format o singură chiftea mare, o punem pe o tavă unsă cu ulei, o stropim cu niște ulei și o coacem la cuptor.

(Rețetă din cartea de bucate: Angéla F. Nagy: A családszakácskönyve, 1973)