Sezonul petrecerilor de grădină se deschide oficial la 1 mai: în această zi se scot grătarele și mobiliere de grădină din șopron, uneltele de grill din sertare, cărnurile special cumpărate pentru această ocazie din congelator, mici și salate proaspete din frigider și băuturi mai slabe și mai tari din pivniță și cămară. Apoi, pe măsură ce vremea se încălzește și zilele devin mai lungi, distracțiile de grădină se înmulțesc și devin mai lungi, se transformă într-un program de o zi întreagă, de weekend. În numărul din iunie al revistei Bucătăria și Grădina Secuiască vă invităm, dragi cititori, la o petrecere excelentă de grădină, cu rețete simple, dar festive.
Dacă ne gândim la petrecerile de grădină americane, una dintre primele imagini care ne vin în minte – chiar după 4 iulie, pulled pork, hot dog, BBQ și punch – ar trebui să fie cea a unui hamburger. Cu toate acestea, istoria unuia dintre elementele cheie ale gastroculturii americane este discutabilă.
La începutul lunii mai, după opt luni – în zilele noastre nu atât de friguroase – a ajuns sezonul cald și la Gheorgheni. Înfometați de lumină, culori și atingere, ne grăbim să începem lucrările în aer liber, cu condiția ca, desigur, să avem la dispoziție niște spațiu.
Roinița, busuiocul stupului, iarba roiului, floarea stupilor, balsam de lămâie – sunt denumiri descriptive, adică este vorba despre o plantă cu aromă de lămâie, căutată de albine. Se spune că muștelor nu le place, iar mulți oameni folosesc floarea proaspătă împotriva muștelor, plantând-o lângă terase, ferestre.
După două luni de grădinărit ca amator entuziast, am avut prima recoltă: rucola, creson, frunze de salată creață... și multă experiență, lecții. Ceea ce am făcut nu este o performanță deosebită, aceste plante încolțesc și le cresc frunze grase chiar dacă cad câteva semințe din buzunar în drumul spre șura din spate.
Potrivit ultimelor date, carnea este a doua pe lista celor mai consumate ingrediente din țara noastră. Cantitatea medie de carne și produse din carne consumate pe lună de un om este de aproximativ 5,37 kg, dar acest număr este în creștere. Consumul de carne al românilor constă predominant din carne de porc și produse din carne de porc, oamenii de obicei consumând mult mai puțină carne de pasăre sau alte tipuri de animale cu carne albă.
Pe măsură ce zăpada se topește, iar gradele minus sunt înlocuite de căldura dătătoare de viață a primăverii, carnea de porc, legumele depozitate în pivniță și fructele păstrate sunt și ele înlocuite în dieta noastră cu verdețuri crocante, fructe fragede și tipuri de carne mai ușoare. Bucătarul nostru, Előd Szőcs, în numărul din mai al revistei Bucătăria și Grădina Secuiască combină puiul cu verdețuri proaspete, leurdă, spanac, salate, pătrunjel și ceapă verde, evocând pe masa noastră aromele și culorile primăverii.
Stă sera de grădină, cincizeci de metri pătrați de uzină bio controlabilă sau parțial controlabilă, în continuarea căreia va exista și o grădină de legume în aer liber. Dar despre aceasta mai târziu. În primul capitol al jurnalului meu de grădinărit v-am putut spune doar că sera mea a rezistat abilităților mele de bricolaj, acum pot să vă asigur că a rezistat și testului timpului, stă de aproximativ treizeci de zile.
Rusaliile, adică pogorârea Sfântului Duh, sunt sărbătorite în biserica creștină la cincizeci de zile de la Învierea Domnului (denumirea greacă – pentekoszte – înseamnă 50). În această zi, Iisus a trimis Duhul Său Sfânt la ucenicii Săi, însoțit de sunet de vânt și de foc, de parcă şi-a botezat ucenicii și a făcut un legământ cu ei. În timp ce Crăciunul este ziua în care S-a născut Iisus, Rusaliile reprezintă ziua în care s-a născut biserica.
Odată cu sosirea primăverii, dieta oamenilor se schimbă și în regiunile noastre. Personajul principal al festivităților de iarnă, porcul și fructele afumate și maturate ale sacrificiilor de porc, a fost oarecum omis în perioada de post, iar vremea mai frumoasă, zilele care devin din ce în ce mai lungi și, normal, perioada de Paște aproape cere apariția mielului în alimentația noastră și pe mesele festive. Bucătarul revistei noastre, Előd Szőcs, era interesat de modul în care alte popoare și națiuni pregătesc mielul. Desigur, indiciile ne duc spre Orientul Mijlociu și Balcani, în regiuni în care acest animal este foarte prețuit, iar această stimă, respect pentru miel, ca ingredient resursă se simte și în modurile de pregătire ale acestuia. De asemenea, este clar că bucătăriile europene, în special din Europa de Est, au învățat multe despre prepararea mielului, în mare parte prin medierea turcă.
Dacă parfumul de scorțișoară și ghimbir evocă Crăciunul, pentru mine Paștele ajunge pe aripile unui buchet de nucșoară. O cunoaștem de secole, apare în cărțile de bucate scrise de Anna Bornemissza (a apărut în anul 1680) sau de István Cziffray (1816). Este ca un vin bun: în cantități mici este medicament, iar consumul excesiv poate avea consecințe dăunătoare – jenante.
Echipa de la Bucătăria și Grădina Secuiască s-a pregătit pentru sărbătoarea de Paște la Hotelul „Hunguest Fenyő” din Miercurea-Ciuc: Előd Csiszer, chef-ul restaurantului de la hotel, ne-a invitat la un miel confit umplut cu rozmarin și cimbru, servit cu un sos jus îmbogățit cu organe de miel și piure de cartofi „înnebunit” cu cașcaval ras. Întrucât atât prepararea sosului, cât și confitul durează multe ore, am avut timp să discutăm cu Előd despre schimbările în obiceiurile gastronomice locale. Ceva asemănător recomandăm și cititorilor noștri: să puneți mielul la confit și sosul la gătit, şi, în timp ce așteptați, puteți să citiți liniștiți noul număr al revistei Bucătăria și Grădina Secuiască, în care inclusă și discuția noastră cu Előd Csiszer.
