Pentru o cină festivă pentru două persoane, mușchiul este ingredientul perfect. Bucătarul nostru, Előd Szőcs, ne-a arătat cum să pregătim mese magice din mușchi, mese care reflectă cât de importantă este pentru noi persoana cu care împărtășim acest ingredient regal.
Ceapa, fie că este vorba despre usturoi, praz, arpagic, ceapă roșie, galbenă sau albă, stă la baza gastronomiei tuturor culturilor, afirmă bucătarul nostru Előd Szőcs.
Ne plac murăturile nu doar pentru gustul lor, ci şi pentru că organismul nostru are nevoie de un mediu acid.
Ferma apicultorului ecologic Ferenc Lajos din Păuleni-Ciuc a oferit o perspectivă asupra competiției câștigate cu ajutorul Asociației Székely Gazdaszervezetek Egyesület care are ca scop promovarea cooperării între actorii pieței locale pentru a vinde produse prin lanțuri scurte de aprovizionare. Evenimentul a inclus o demonstrație improvizată a noului sistem de ambalare a mierii, care va facilita foarte mult activitatea apicultorilor implicați în proiect, în special în domeniul comercializării.
KarpatenFruct, Gustul din Văcărești Harghita va fi numele unui lanț scurt de aprovizionare de sucuri de fructe și legume și fructe deshidratate realizate din ingrediente locale. Prelucrarea de fructe va promova un interes conștient pentru produsele din fructe și legume de înaltă calitate.
Când a pregătit meniul festiv de Crăciun, bucătarul nostru Előd Szőcs a luat în considerare două aspecte: ingredientele să fie sezoniere și, noutățile fiind importante pentru el, să includă feluri noi. Așa că, dragi cititori, să nu fiți surprinşi când o să vedeți mâncăruri nu prea tradiționale în acest meniu. Totuși, sperăm că ouăle umplute, guba cu mac, plăcinta cu ficat de pui sau plăcinta ciobanului sună mai cunoscute, acestea fiind feluri populare, iar pentru cei care vor să experimenteze puțin cu mâncărurile festive, bucătarul nostru recomandă piciorul de vită pane și rinichii de vită în sos cu tarhon, ambele având un gust aparte.
Cred și îmi cer scuze, dragi cititori, pentru că încep acest articol cu astfel de clișee, că cel mai frumos lucru în gătit este când îl facem în compania mai multor persoane și pentru mai multe persoane. Gătitul la ceaun sau la grătar cu prietenii, prânzurile de duminică cu familia, micile cine din timpul săptămânii, consumate în comunitate, dau de fapt esența gătitului și a meselor. Să pregătesc mâncare numai pentru mine este o necesitate, dar dacă pot să dau din această mâncare familiei, prietenilor, pot să împărtășesc bucuria gătitului, să stau ore în șir deasupra blatului din bucătărie, devine din necesitate punctul cel mai vesel al zilei mele. Așa că atunci când un prieten bun m-a întrebat dacă vreau să merg la festivalul verzei din Frumoasa, să gătim la o competiție, i-am răspuns fără ezitare DA. Gătit în comun, pentru o mai multe persoane. Nu există o sâmbătă mai frumoasă!
Nu am dat acest titlu întâmplător rețetelor mele din octombrie. În primul rând, pentru că acesta este adevărul, în al doilea rând deoarece am pregătit două supe, ambele conținând elemente care, pentru a fi într-adevăr gustoase, trebuie înmuiate puțin. Ambele supe le-am pregătit din ingrediente simple, foarte accesibile, iar din cauză că vara este din ce în ce mai lungă în zona noastră, pot să spun că sunt sezoniere.
Balázs Orbán (scriitor, etnograf, istoric și om politic secui din secolul al XIX-lea, autorul monografiei Descrierea Ținutului Secuiesc) prezintă crearea Depresiunii Giurgeului în cartea sa, menționând că râurile Mureș și Olt, care se ridicau între munți umezi, acoperiți de păduri străvechi, s-au adunat într-un bazin uriaș în epoca îndepărtată a procesului de formare a pământului și au format un lac nesfârșit. Odată însă, cu presiunea enormă a masei sale, apa a spart barierele zăpezilor – Mureșul lângă Toplița și Oltul lângă Tușnad – iar încet-încet, în sute de mii de ani, apele au curs și s-au evaporat, formând două văi: Depresiunea Giurgeului de-a lungul râului Mureș și Depresiunea Ciucului de-a lungul râului Olt. Două locuri fabuloase care au atras oamenii.
Totul a fost mai bine în trecut, totul va fi diferit la anul. Cum altfel ar putea un bucătar care a devenit grădinar acum opt luni să rezume rezultatele muncii sale din acest an. Am avut de toate: răsaduri de roșii și vânătă, care au avut o moarte eroică, supraproducție de zucchini, experimentare cu andivă, buruieni și produse în cantități semnificative.
Mămăliga cu brânză pregătită de o femeie din zona Ghimeș și un fel de mâncare pregătit de un bucătar cu o stea Michelin sunt de aceeași calitate pentru mine, a rezumat crezul din care s-a născut festivalul gastro Taste of Transylvania fondatorul evenimentului, Adorján Trucza. Și anul trecut am încercat festivalul plasat în peisajul pitoresc al Văii Ghimeș, iar atunci redactorul șef al revistei noastre, Ferenc Orbán, a scris că inițiativa completează un vid al industriei ospitalității transilvănene, prezentând festivalul ca fiind autentic, semnificativ, valoros, un eveniment profesional, unde își fac prezența reprezentanții gastronomiei de top, dar și obiceiurile transilvănene. Am testat și în acest an festivalul, toate caracteristicile și viitorul posibil ale bucătăriei ardelenești.
Sosește trenul! – am țipat în urechile fotografului nostru, Hotdog, în sala de așteptare a Gării Keleti din Budapesta, după ce am așteptat o jumătate de oră. Am vrut să fim siguri, sub nicio formă nu am vrut să pierdem trenul special – de fapt, patru vagoane conectate la un tren programat – către cel mai mare festival gastronomic din Ardeal, către Taste of Transylvania. Mai ales pentru că am zburat de la Târgu Mureș la Budapesta, cu o zi înainte, numai pentru această aventură. Deci, ne-am dus numai să venim înapoi. A meritat pe deplin, am avut una dintre cele mai bune experiențe din viața noastră!
