Când a pregătit meniul festiv de Crăciun, bucătarul nostru Előd Szőcs a luat în considerare două aspecte: ingredientele să fie sezoniere și, noutățile fiind importante pentru el, să includă feluri noi. Așa că, dragi cititori, să nu fiți surprinşi când o să vedeți mâncăruri nu prea tradiționale în acest meniu. Totuși, sperăm că ouăle umplute, guba cu mac, plăcinta cu ficat de pui sau plăcinta ciobanului sună mai cunoscute, acestea fiind feluri populare, iar pentru cei care vor să experimenteze puțin cu mâncărurile festive, bucătarul nostru recomandă piciorul de vită pane și rinichii de vită în sos cu tarhon, ambele având un gust aparte.
Cred și îmi cer scuze, dragi cititori, pentru că încep acest articol cu astfel de clișee, că cel mai frumos lucru în gătit este când îl facem în compania mai multor persoane și pentru mai multe persoane. Gătitul la ceaun sau la grătar cu prietenii, prânzurile de duminică cu familia, micile cine din timpul săptămânii, consumate în comunitate, dau de fapt esența gătitului și a meselor. Să pregătesc mâncare numai pentru mine este o necesitate, dar dacă pot să dau din această mâncare familiei, prietenilor, pot să împărtășesc bucuria gătitului, să stau ore în șir deasupra blatului din bucătărie, devine din necesitate punctul cel mai vesel al zilei mele. Așa că atunci când un prieten bun m-a întrebat dacă vreau să merg la festivalul verzei din Frumoasa, să gătim la o competiție, i-am răspuns fără ezitare DA. Gătit în comun, pentru o mai multe persoane. Nu există o sâmbătă mai frumoasă!
Nu am dat acest titlu întâmplător rețetelor mele din octombrie. În primul rând, pentru că acesta este adevărul, în al doilea rând deoarece am pregătit două supe, ambele conținând elemente care, pentru a fi într-adevăr gustoase, trebuie înmuiate puțin. Ambele supe le-am pregătit din ingrediente simple, foarte accesibile, iar din cauză că vara este din ce în ce mai lungă în zona noastră, pot să spun că sunt sezoniere.
Balázs Orbán (scriitor, etnograf, istoric și om politic secui din secolul al XIX-lea, autorul monografiei Descrierea Ținutului Secuiesc) prezintă crearea Depresiunii Giurgeului în cartea sa, menționând că râurile Mureș și Olt, care se ridicau între munți umezi, acoperiți de păduri străvechi, s-au adunat într-un bazin uriaș în epoca îndepărtată a procesului de formare a pământului și au format un lac nesfârșit. Odată însă, cu presiunea enormă a masei sale, apa a spart barierele zăpezilor – Mureșul lângă Toplița și Oltul lângă Tușnad – iar încet-încet, în sute de mii de ani, apele au curs și s-au evaporat, formând două văi: Depresiunea Giurgeului de-a lungul râului Mureș și Depresiunea Ciucului de-a lungul râului Olt. Două locuri fabuloase care au atras oamenii.
Totul a fost mai bine în trecut, totul va fi diferit la anul. Cum altfel ar putea un bucătar care a devenit grădinar acum opt luni să rezume rezultatele muncii sale din acest an. Am avut de toate: răsaduri de roșii și vânătă, care au avut o moarte eroică, supraproducție de zucchini, experimentare cu andivă, buruieni și produse în cantități semnificative.
Mămăliga cu brânză pregătită de o femeie din zona Ghimeș și un fel de mâncare pregătit de un bucătar cu o stea Michelin sunt de aceeași calitate pentru mine, a rezumat crezul din care s-a născut festivalul gastro Taste of Transylvania fondatorul evenimentului, Adorján Trucza. Și anul trecut am încercat festivalul plasat în peisajul pitoresc al Văii Ghimeș, iar atunci redactorul șef al revistei noastre, Ferenc Orbán, a scris că inițiativa completează un vid al industriei ospitalității transilvănene, prezentând festivalul ca fiind autentic, semnificativ, valoros, un eveniment profesional, unde își fac prezența reprezentanții gastronomiei de top, dar și obiceiurile transilvănene. Am testat și în acest an festivalul, toate caracteristicile și viitorul posibil ale bucătăriei ardelenești.
Sosește trenul! – am țipat în urechile fotografului nostru, Hotdog, în sala de așteptare a Gării Keleti din Budapesta, după ce am așteptat o jumătate de oră. Am vrut să fim siguri, sub nicio formă nu am vrut să pierdem trenul special – de fapt, patru vagoane conectate la un tren programat – către cel mai mare festival gastronomic din Ardeal, către Taste of Transylvania. Mai ales pentru că am zburat de la Târgu Mureș la Budapesta, cu o zi înainte, numai pentru această aventură. Deci, ne-am dus numai să venim înapoi. A meritat pe deplin, am avut una dintre cele mai bune experiențe din viața noastră!
Când mi-am început jurnalul de grădinărit întrebarea nu era dacă se va filma o emisiune Bucătăria și Grădina Secuiască în grădina familiei, ci când (programul de televiziune este difuzat în limba maghiară). Și am aranjat-o. Marele eveniment a fost în ultimele zile ale lunii iulie și, deși mi-aș fi dorit să mă dedic pregătirilor detaliate, nu prea am avut timp. Aș fi lustruit roșiile până reflectă lumina, aș fi aranjat castraveții în direcția nord-sud și aș fi pieptănat buruienile în direcția ușii hambarului (Potrivit grădinarilor rău-voitori, acestea din urmă ar fi trebuit să fie îndepărtate, dar ca începător am învățat deja să ridiculizez acești consultanți manipulatori care cred că amatorii fac tot ce spun ei).
Poate că cele mai bune feluri de mâncare pot fi făcute din cele mai obișnuite ingrediente, deoarece acestea pot fi familiare tuturor. Eu le numesc: seturi de bază.
Toamna-i aici, din nou-i aici,/Frumoasă o regăsesc./Ştie Domnu de ce oare/O iubesc? Dar o iubesc” – scrie poetul maghiar Sándor Petőfi (traducere de Bandi András). Toamna natura ne oferă nu numai un peisaj de neuitat, dar și alimente valoroase: fructe, semințe uleioase, legume, care susțin funcționarea organismului nostru și sunt baza unor mâncăruri tot de neuitat.
Fără a repeta clișee, trebuie să ne dăm seama că atunci când vine vorba de plăcinte coapte la cuptor, mai trebuie să vorbim din nou despre ingeniozitatea populară. În primul rând, există pâinile plate, care apar într-o anumită formă în fiecare cultură, de la Est la Vest și care sunt, probabil, invenții mai vechi decât pâinea noastră bătută cu cartofi.
Am o regulă în bucătărie: ingredientele sezoniere trebuie prioritizate. În regiunea noastră, iulie-august este într-adevăr sezonul ciupercii chanterelle – cunoscută și sub numele de gălbioară –, despre care am o altă regulă: gălbioara trebuie consumată proaspătă, nu merită să o congelăm. Așa am creat
