Cofetăreasa noastră a lăsat frișca pentru brânza sărată, designer-ul nostru prezentarea felurilor pentru ceapă, tehnoredactorul monitorul pentru castraveți și jurnaliștii creionul pentru mărar – așa am contribuit cu toții la grill party-ul aproape fără egal organizat de echipa revistei Bucătăria Secuiască. Și de ce a fost acest grill party aproape fără egal? Pentru că în cadrul magic al Pensiunii Skanzen din Ghimeș, pe grătarele unice de la Craterflame, au pregătit bucătarii noștri cele mai fine și speciale preparate pe grill, iar între timp expertul nostru în vinuri ne-a recomandat băuturi potrivite pentru fiecare fel. Mai bun de atât cu greu se poate!
Roșiile au ajuns în Europa din America la sfârșitul secolului al XVI-lea și am putea spune că au venit, au văzut și au învins. Nu am cum să știu dacă în această poveste a apărut sau nu un șarpe, dar datorită gustului și formei sale, roșia a fermecat aproape toată lumea, mulți o numeau „măr de aur” sau chiar „mărul paradisului”. Existau și câteva discuții legate de faptul dacă este legumă sau fruct, datorită cuvântul englez fruit, care e mai puțin precis. Această discuție a devenit un proces în Statele Unite spre sfârșitul anilor 1800, datorită unui impozit pe importul de legume. În cele din urmă, onorata instanță a decis: roșia este legumă și punct. Și cum taxele nu sunt o glumă în lume și statul are întotdeauna mai multă dreptate decât un comerciant. probabil că botaniștii fac grevă de atunci. Iar noi… noi o consumăm cu plăcere: mică sau mare, roșie, galbenă, neagră sau verde, zemoasă sau crocantă, proaspătă, uscată, coaptă sau fiartă.
Calea roșiei, de la azteci până la bucătăria secuiască, nu este doar o aventură botanică, ci și una culturală și gastronomică: odată considerată otrăvitoare, astăzi este un super aliment sănătos – și între timp tot nu știm dacă este fruct sau legumă. În acest articol vă voi prezenta de unde provine roșia, cum s-a răspândit prin Europa și cum a ajuns pe meleagurile secuiești.
În luna mai a fost organizată cea de-a patra ediție – pentru mine a fost prima – a evenimentului „Borszereda”. Înainte de începerea evenimentului mă tot gândeam: Oare cum o să fie această petrecere a vinului în umbra Munților Harghita, în zona cărora nu prea se cultivă viță de vie. Sau încă nu se cultivă. Noi avem cartofi, mere bune, pălincă și bere, oare chiar avem nevoie de cultura vinului, mai ales fără viță de vie? Vă răspund imediat: Da! Asta am simțit și la eveniment și după, deoarece întotdeauna avem nevoie de ceea ce ne oferă cultura vinului, adică fețe zâmbitoare, discuții inspirate, muzică bună și clipuri vesele. Dar haideți să vă arăt în detaliu cum a fost acest eveniment!
Aproape orice națiune din lume are propria variantă de pâine plată, lipie, fiecare având formă, grosime şi aromă proprii. Ceea ce este comun e faptul că, normal, sunt plate, sunt pregătite din aluat foarte simplu și sunt coapte la cuptor sau tigaie.
În această lună, bucătarul nostru, Előd Szőcs, îi invită pe cititori la o călătorie mondială organizată în jurul pâinii. El a pregătit diferite variante de pâine plată caracteristice diferitelor națiuni, din America Centrală, Italia, Orientul Mijlociu și India, pe care le-a servit împreună cu mâncăruri gustoase, condimentate și ușoare.
Anthony Bourdain spunea că trebuie să fii un romantic incurabil ca să-ți investești banii și energia în vin și brânzeturi. Ambele sunt elemente străvechi ale culturii noastre, ne ocupăm cel puțin de câteva milenii de prepararea a cât mai multe și cât mai bune. Cu toate acestea, modul de preparare nu s-a schimbat aproape deloc de-a lungul timpului, nici în cazul vinului, nici în cazul brânzeturilor. Ceea ce reprezenta o schimbare importantă era apariția refrigerării, dar chiar și în zilele noastre există locuri în care brânzeturile sunt preparate, dar mai ales murate, în peșteri. Și în cazul vinurilor, reglarea temperaturii a adus un progres important, chiar dacă în zilele noastre vinul natur, pregătit prin metode cât mai naturale, cu intervenție umană minimă, devine tot mai popular.
Cum n-am fost atentă, a ajuns primăvara și în zona Gheorgheni! Mi-am luat rămas bun de la zăpada care a supraviețuit zilelor mai călduroase în partea umbrită a grădinii și am rămas încântată de ceapa verde și ridichile de lună care au ieșit deja din pământ. Fiind primele și în spiritul de a consuma legume locale și de sezon, le-am făcut personajele principale ale meniului din această lună. Cum temperatura din jurul nostru crește, așa scade temperatura mâncărurilor puse pe masa mea, supele și băuturile calde fiind înlocuite cu cele răcoritoare, călduroase sau reci.
Dacă l-am întreba pe omul de astăzi, oare ce știe despre ziua Sfântului Gheorghe, probabil am primi următoarele răspunsuri: este o sărbătoare bogată în tradiții și obiceiuri, este legată de creșterea animalelor și marchează începutul primăverii. Însă, dacă tot am pus întrebarea, merită să ne informăm și să cunoaștem semnificația, istoria acestei zile pline cu simboluri. De unde provin aceste obiceiuri și ce înseamnă? Dar mai ales: ce legătură are Sfântul Gheorghe cu începutul primăverii?
Primăvara, odată cu renașterea naturii, merită să ne reîmprospătăm, să ne regândim alimentația și bucătăria noastră și să înlocuim ingredientele grase de iarnă cu cele proaspete, ușoare de primăvară. Putem pregăti feluri sățioase din ingrediente de sezon: verdețuri fragede, brânzeturi de primăvară și combinația acestora.
Bucătăria tradițională secuiască este bogată în arome, gusturi, tradiții, grăsime și calorii, deci merită să ținem în cont câteva aspecte dietetice dacă dorim să mâncăm tradițional, dar sănătos, să prevenim sau să controlăm anumite boli ale civilizaţiei (de exemplu, diabet, boli cardiovasculare, boli canceroase) sau greutatea corporală. Haideți să vă arăt ce ar trebui să schimbăm în alimentele noastre tradiționale astfel încât acestea să poată fi integrate liniștit într-o dietă conștientă și sănătoasă. Ce fel de ingrediente tradiționale putem să folosim liniștit, ce ar trebui să prioritizăm sau să consumăm în cantități moderate?
Când scriam aceste rânduri, în aprilie, temperatura era undeva la zero grade, chiar se depuseseră cam 15 centimetri de zăpadă. Dar toate acestea nu mi-au stat în cale și gândul mi-a zburat la zile însorite și băuturi răcoritoare. Sper că în luna mai va începe sezonul grill-party-urilor și vă recomand să încercați și alte băuturi în afară de sfânta treime clasică de bere – vin – țuică. Ce se consumă în alte părți ale globului și de ce să nu încercăm și noi cele mai bune băuturi? Mai ales că majoritatea băuturilor le putem folosi și la gătit, adăugate la sosuri și mâncăruri – deci merită să cumpărăm și ceva sortimente noi, mai ales că așa ne putem bucura de ele chiar și dacă nu consumăm alcool.
