În episodul final al seriei Comorile din Ghimeș, explorăm povestea a două produse speciale: brânza frământată și untul, care nu sunt doar mândria lactatelor Gyimesi, ci și vedetele premiate ale competiției „Böjti Csemege”. Aceste produse lactate reprezintă exemplul perfect al tradițiilor locale și al muncii artizanale meticuloase, recunoscute și apreciate de un juriu de specialitate.
Sper că v-am spus deja că una dintre legumele mele preferate este varza; suntem de nedespărţit. Dar, cumva este de așteptat ca în regiunea noastră să ne placă varza, deoarece Lăzarea este locul de naștere al primului soi de varză patentată din țara noastră.
De la Sărățeni la Ghimeș, de la Covasna până la Valea Nirajului, noi, secuii, prețuim foarte mult varza. O umplem, tăiem, mărunțim, o așezăm sub pâine în timpul coacerii în cuptor sau o folosim ca element antiinflamator. Unul dintre momentele semnificative ale recoltei de toamnă este culesul verzei la Frumoasa și Lăzarea, care, normal, sunt evenimente celebre, festive, în jurul cărora comunitatea a organizat festivaluri. În plus, anul acesta cele două localități și-au celebrat propria lor varză în același weekend.
Afirmația că ar trebui să consumăm ingrediente sezoniere și locale nu își pierde valabilitatea nici în sezonul de toamnă. Calitatea plantelor recoltate depinde de locul și condițiile în care au fost cultivate, de depozitare, de transport și de gradul de maturitate. Dacă mâncăm o legumă în perioada ei de recoltare naturală, o putem mânca în cea mai proaspătă formă, când are cea mai bună calitate și putem beneficia de toate substanțele nutritive din ea.
Foametea nu prea are literatură – a scris István Örkény, înfometat într-un lagăr de prizonieri sovietic. Și acest lucru este surprinzător, deoarece brigada omenirii, cu întreruperi mai mici sau mai mari, este necontenit flămândă. Este surprinzător mai ales că tocmai acei oameni care au scrisul ca meserie stăteau lângă ceaunul în care fierbea mâncarea slabă. Și, totuși, nu au scris suficient despre asta”.
În cea de-a treia parte a seriei Comorile din Ghimeș, explorăm alte delicii lactate din portofoliul parteneriatului Lactomont. După ce am descoperit brânzeturile, procesul lor de fabricație și arta maturării, acum ne îndreptăm atenția către diversitatea produselor din gama Lactomont. Aceste produse – fie că vorbim despre lapte, smântână, unt sau băutura fermentată sana – reflectă bogăția și puritatea laptelui din Ghimeș.
Cu secole în urmă, în cultura țărănească, alimentația nu era neapărat determinată de dorință și plăcere, așa cum este astăzi. Aceasta a fost organizată într-o serie zilnică, a fost încadrată într-un ritm săptămânal și sezonier cu caracter cotidian sau festiv. Alimentația nu a fost determinată numai de ceea ce era disponibil la momentul respectiv, adică natura, ci a fost influențată de stat, de biserică, de obiceiuri, muncă și, nu în ultimul rând, de sărbători, perioade determinate de sărbători. O astfel de sărbătoare bisericească creștină care definește alimentația este ziua Sf. Martin pe 11 noiembrie, care marchează sfârșitul recoltei de toamnă și muncii agricole anuale și începutul postului de Advent. Iar pe Sf. Martin îl sărbătorim cu gâscă.
În cel de-al doilea episod al seriei Comorile din Ghimeș, pătrundem în universul Cooperativei Agricole de Prelucrare și Valorificare a Laptelui Trotuș. Dacă în prima parte am descoperit povestea fondării cooperativei și rolul său în viața comunității locale, acum vom merge mai departe: vom prezenta etapele procesării laptelui și vom afla cum iau naștere brânzeturile Gyimesi – delicatese care au devenit favorite nu doar în rândul localnicilor, ci și pentru un număr tot mai mare de consumatori din alte regiuni.
Nu știm cu exactitate cum și când s-a răspândit zacusca în gastronomia ardelenească, dar știm că în timpul comunismului din România această mâncare a devenit un element important pe lista alimentelor care pot fi pregătite în cantități mari – legume s-au produs din belșug pe teritoriile agricole românești – și date publicului în cantități mari – fabricile de conserve au lansat pe piaţă o serie de produse. Totuși, începând cu anii ’70-’80, secuii au pregătit ei înşiși această cremă de legume, roșii, gogoșari, ardei kapia și vânătă. Aceste legume nu prea au crescut în această regiune, dar puteau fi achiziționate la prețuri mici în piață de la agricultorii români.
În Lunca de Jos, înconjurată de peisajele pitorești ale munților, se află Cooperativa Agricolă de Prelucrare și Valorificare a Laptelui Trotuș, care, în ultimul deceniu, a devenit un actor de referință în economia locală. Cooperativa nu doar că asigură mijloacele de trai pentru producătorii locali de lapte, ci, prin produsele și inițiativele sale, atrage din ce în ce mai mult atenția asupra calității produselor lactate Gyimesi.
Panarea a fost inițial o invenție bizantină, dar la curtea Imperiului Bizantin feliile de carne chiar au trecut prin praf de aur. Cei mai puțin bogați compensau aurirea cărnii prin panarea acesteia, astfel pane-ul a devenit aurul săracilor. Vă arătăm câteva trucuri despre cum să pregătiți preferatul multora: şnițelul!
Sándor Márai a fost unul dintre cei mai de seamă scriitori, poeți, jurnaliști și dramaturgi maghiari. S-a născut în anul 1900, la Cașovia, într-o familie burgheză. S-a mutat în Germania să studieze jurnalismul în anul 1919 și s-a întors cu soția sa, Lola, în Ungaria, în 1928. Devine o persoană importantă în anii 1930-1940, care a criticat puternic regimul. În 1948 părăsește definitiv țara sa, emigrând mai întâi în Elveția, apoi în Italia, după care se stabilește în America, reîntorcându-se în Europa între anii 1967 și 1979. Marele scriitor a murit în 1989 în San Diego: s-a sinucis în exil.
