Iar am ajuns în perioada faimoasă a anului, când, după obiceiurile dezvoltate și impuse de strămoșii noștri, ne putem distra, mânca fără nicio moderație – adică în perioada Fărșangului. Desigur, toate acestea necesită o digestie bună, un portofel plin, o personalitate extrovertită, o companie bună și o masă plină de gustări și băuturi delicioase într-o cameră bine încălzită. Din păcate, tot mai puţini dintre noi au toate acestea.
Potrivit tradițiilor maghiare, perioada de Fărșang este și perioada de alegere a partenerului, a balurilor și a nunților. Flăcăii organizau diverse petreceri, cu scopul ascuns de a-și găsi partenera de viață. Dacă nu reușeau, se linișteau, știind că cel puțin s-au distrat. Încă încercăm să alungăm iarna și să întâmpinăm primăvara, dar în zilele acestea, în timp ce scriu aceste rânduri, domnia Regelui Konc (simbolul perioadei de Fărșang) este încă în plină desfășurare. Cu toate acestea, după ce m-am gândit mult, am decis să ofer un meniu mai ușor pentru a însoți gustările mai grase. Apare și carnea ca ingredient, dar este urmată de niște legume și un măr. Nu este o invenție nouă, iar în regiunea noastră este populară combinarea cărnurilor cu legume. Să ne gândim la supa poéka (ciolan afumat și prune uscate), carne secuiască cu măr (cotlet și mere) sau la combinația bine stabilită de carne fiartă și sos de fructe. În mâncărurile noastre mărul este bine mascat, îl putem găsi numai dacă suntem atenți.
Primul nostru fel, în interior, este o mâncare secuiască cu mere și carne, care, capturată de atmosfera de Fărșang, s-a mascat în „costum” de cordon bleu. Există o dezbatere în lumea gastronomiei despre rețete: oare în ce măsură trebuie urmăriți pașii unei rețete. Eu mi-am luat concluzia: în restaurante bucătarii merită să urmeze rețetele, deoarece oaspeții se vor întoarce și vor comanda din nou mâncărurile care le-au plăcut. Deci merită să servim același lucru. Dar, în timpul carnavalului, mai putem masca felurile și într-un restaurant. Acasă însă putem face orice – respectând anumite reguli, limite legate de gusturi și aspect. Totuși, dacă ceva nu iese așa cum am plănuit, merită să invităm la o cină porcii vecinului și să nu aruncăm mâncarea. Acest lucru trebuie respectat cu strictețe, pentru că atâta timp cât o masă poate umple un stomac, este păcat să o arunci!

Ingrediente (cantitățile depind de numărul persoanelor și senzația lor de foame):
felii de cotlet (piept de pui) bătute, felii subțiri de mere, brânză rasă, frunze de tarhon, făină, ou, pesmet, sare, piper, grăsime pentru prăjire
Mod de preparare:
Feliile de carne le condimentăm ca sare, piper, le presărăm cu caș, le acoperim cu felii de mere și niște frunze de tarhon și le rulăm. Le dăm prin făină, ou bătut, pesmet și le prăjim în ulei fierbinte. Ca garnitură, eu am pregătit un amestec de morcovi, mazăre și porumb și niște varză roșie cu mere.
Puțini știu – și acum vă dezvălui secretul meu – eu nu m-am născut pe aici. Am copilărit lângă turnul de la Ozd. Chiar dacă acolo am cules mai degrabă prune sau struguri, am găsit și niște pomi cu mere în anumite curți. Zilele de toamnă erau adesea pline de aroma dulceței de prune, care fierbea lent în ceaune – dulceață mai bună nu am găsit nicăieri – din prunele mai puțin frumoase, normal, am pregătit pălincă, iar strugurii s-au transformat în vin după ce i-am zdrobit și i-am fermentat bine. Până la perioada de Fărșang, vinul era gata. Și cum au ajuns mere în supa noastră de pui? În acest mic sat întotdeauna se pregăteau supele de fructe cu carne de pui – îmi este dragă o variantă de supa de agriș. Dar agriș nu am avut acasă, așa că în locul acestuia am folosit mere. Pot să vă spun că până am ajuns la oală, nu mi-a rămas nimic – noroc că am gustat supa în timpul gătirii.
.jpg)
Ingrediente:
• 6 aripi de pui
• 1 ceapă mai mică
• 2 morcovi
• 1 măr mai mare
• sucul unei jumătăți de lămâie
• 1 dl smântână
• 1 gălbenuș
• 1 lingură de masă de făină
• 1 lingură de masă de ulei
• 1 vârf de cuțit de piper alb măcinat
• 1 linguriță de tarhon (în cazul nostru în oțet)
• sare, zahăr
Mod de preparare:
Tăiem aripile de pui la articulații. Prăjim ceapa feliată, morcovii tăiați julienne și bucățelele de carne în ulei fierbinte. Turnăm peste apă, condimentăm cu sare, piper și gătim până ce se înmoaie. Adăugăm mărul tăiat julienne, aromatizăm cu suc de lămâie și zahăr. Îngroșăm cu gălbenuș de ou și făină. La sfârșit adăugăm tarhonul și, amestecând continuu, încălzim până la fierbere.
Am pregătit această plăcintă din timp, chiar cu o zi înainte de ședința foto, dar a fost „distrusă” într-o după-amiază – ceea ce este un lucru bun, pentru că înseamnă că a fost bună – așa că am făcut una nouă foarte repede în acea seară. Nici specimenul din fotografie nu a avut o viață foarte lungă. Mărul și macul sunt o combinație divină, iar vanilia – sos sau cremă – este coroana desertului.
.jpg)
Ingrediente: 2 ouă, 10-10 dag zahăr, făină, mac măcinat, 1 linguriță de praf de copt, 1 dl ulei, 2½ linguri de smântână (sau iaurt grecesc), 1 vârf de cuțit de sare, 2 mere mijlocii
Mod de preparare:
Batem zahărul cu ouăle, amestecăm făina cu praful de copt, după care adăugăm treptat la oul bătut. Urmează uleiul, smântâna, sarea, mărul ras și strecurat și macul măcinat. Amestecăm bine. Transferăm aluatul într-o tavă unsă cu niște grăsime și coacem plăcinta la 180 de grade timp de 40 de minute. Putem servi cu sos de vanilie sau cu cremă de vanilie. Încălzim până la fierbere făină, vanilie și lapte, iar atunci când s-a răcit, încorporăm niște unt. Cantitatea de lapte decide dacă am pregătit un sos sau o cremă.