În acest serial v-am prezentat mai mulţi scriitori maghiari și relația lor față de mâncare și mâncat – bazându-mă, normal, pe cartea lui Krisztián Nyáry, denumită Így ettek ők. Magyar írók és ételeik (Așa au mâncat ei. Scriitori maghiari și mâncărurile lor). Am vorbit despre Örkény István și literatura foametei, despre Sándor Márai și faimoasa „Clătită Gundel”, despre papricașul de pește al lui Gyula Krúdy și v-am explicat ce este – în opinia lui Mór Jókai – „bocancul de înger și citania grecească”. Dar cred că numele scriitorului maghiar din această lună – Miklós Bánffy – sună mai familiar pentru cititorii noștri – cel mai probabil după castelul lui din Bonțida sau după romanul Trilogia transilvană (Traducere: Marius Tabacu).

Miklós Bánffy, conte de Losoncz (1873, Cluj – 1950, Budapesta), a fost un scriitor, om politic și grafician maghiar, provenind dintr-o familie veche, bogată de aristocrați din Transilvania. A studiat Dreptul la universitățile din Cluj și Budapesta, a fost deputat în parlamentul ungar, a condus Teatrul Naţional şi Opera de Stat de la Budapesta, după care a fost ministru de externe al Ungariei. Miklós Bánffy s-a stabilit în Cluj-Napoca în 1926, unde a primit și cetățenia română. Avea un rol important în viața culturală maghiară transilvăneană și a încercat să influențeze și cel de-al Doilea Război Mondial, purtând discuții cu Iuliu Maniu și cu Miklós Horthy. Totuși, acest război îl distruge: castelul lui din Bonțida este jefuit și incendiat de trupele germane în retragere, este expropriat în 1945 și exclus din viața culturală un an mai târziu. Așa a părăsit Clujul în 1949, stabilindu-se în Budapesta. El a cerut un pașaport chiar de la Petru Groza, prim-ministrul României: „Mi-am pierdut toată averea și, neavând pensie, acum, la vârsta de 76 de ani, nu am practic din ce să trăiesc – a scris Bánffy în scrisoarea lui către Petru Groza, explicând de ce vrea să părăsească România. Altfel, nu am de ales, o să mă sinucid sau o să mor de foame” – citează Krisztián Nyáry scrisoarea lui Bánffy în cartea Így ettek ők. Magyar írók és ételeik (Așa au mâncat ei. Scriitori maghiari și mâncărurile lor).  

Totuși, subliniază Nyáry, Bánffy nu prea a cunoscut foametea până în anii 1940, fiind cel mai bogat aristocrat din Ardeal. El a mâncat în cele mai prestigioase restaurante din Ungaria și Europa, la masa regilor europeni, iar în propriile sale castele lucrau, găteau cei mai buni bucătari. Iar aceste mese adesea apăreau și în textele sale literare, Trilogia transilvană prezintă multe dintre aceste mese festive, bogate – una dintre acestea conținând curcanul Richelieu, pregătit cu trufe și ficat de gâscă, pe care îl prezentăm în acest număr al revistei și care era o specialitate a baronesei Bornemisza Elemérné Szilvássy Karola, muza contelui scriitor.

Cu toate acestea, scrie Krisztián Nyáry, Bánffy a învățat totul despre foamete. Autoritățile române au mutat mai mulți locuitori în fostul său castel din Cluj-Napoca, iar datorită bunăvoinței unuia dintre ei, Bánffy a putut să stea într-o cameră neîncălzită a castelului. În scrisorile adresate fiicei sale, el prezintă condițiile alimentare care se deteriorează, subliniind că nu prea a mâncat carne, fructe. „Fructele sunt foarte scumpe, așa că le cumpăr doar o dată la câteva zile, de obicei fragi, deoarece sunt cei mai ieftini, așa că pot mânca mai multe din ei. Dar nu sunt mereu pe piaţă”, a scris el într-o scrisoare. Bánffy a părăsit Transilvania numai după moartea muzei sale, ajungând la Budapesta grav bolnav, slab, unde a încetat din viață după o scurtă suferinţă.

Rețete din cartea „Așa au mâncat ei” a lui Krisztián Nyáry

Curcan Richelieu

Ingrediente:

• 1 piept de curcan cu piele

• 1 morcov

• 1 pătrunjel rădăcină

• 1 ceapă

• 3-4 căței de usturoi

• 1 limbă de porc afumat

• 1 ficat de gâscă mai mic

• 2-3 linguri de masă de untură de gâscă

• 1 linguri de masă de făină

• 2 linguri de masă de smântână

• 2 dl supă de oase cu un conținut ridicat de gelatină

• 5 gălbenușuri

• 1 lămâie

• 1-2 lingurițe de zahăr, sare, piper, trufe

Mod de preparare:

Curățăm și feliem legumele și le aranjăm pe o tavă de copt. Frecăm pieptul de curcan cu sare, piper și-l punem peste stratul de legume, turnăm peste apă – până la jumătatea tăvii – și-l coacem pe foc mic. Când s-a copt, lăsăm să se răcească și îndepărtăm carnea de pe piele, lăsând un strat de carne de grosimea unei deget pe piele. Trufele le punem la înmuiat în supa din oase. Ficatul de gâscă îl coacem la o temperatură mică în untura de gâscă. Când s-a copt, lăsăm să se răcească. Amestecăm făina, smântâna și gălbenușurile de ou, turnăm peste supă de oase și încălzim peste baia de aburi până ce se îngroașă, are o consistență de smântână. Adăugăm coaja mărunțită de lămâie, zahăr, condimentăm cu sare, piper, suc de lămâie și lăsăm să se răcească. Tăiem în cubulețe carnea de piept de curcan, limba afumată și ficatul de gâscă, adăugăm trufele și turnăm peste sos. Umplem pielea de piept de curcan cu această umplutură, punem într-o bucată de folie și ținem la frigider. Servim rece, feliat.  

(Rețetă din cartea de bucate Rețete încercate, scrisă de Karola Szilvássy)