Am trecut printr-o iarnă teribil de grea. Nu minusurile inumane și zăpada până la genunchi m-au deranjat, ci dimpotrivă: absența aproape completă a zăpezii și temperaturile blânde m-au înnebunit. Toate acestea nu erau dăunătoare și aproape insuportabile din punct de vedere horticol și vegetal, ci din punct de vedere mental.

Mental, deoarece m-a chinuit pe mine, un grădinar nu complet începător, cu experiență de un sezon de grădinărit, tensiunea dintre imaginile cu gazonul verde de februarie și grădina moartă în înghețul din mai, care cu siguranță va veni. Dacă am fi avut o iarnă normală, mi-ar fi fost mult mai ușor să mă relaxez: să transform apartamentul din oraș într-un cocon și să accept faptul că până la sfârșitul lunii aprilie grădinăritul meu se limitează la grădinăritul digital de pe laptop. Dar faptul că iarba a înverzit deja în februarie și că pătrunjelul creț și niște țelină apio au supraviețuit iarna fără nicio problemă în seră, mi-a intensificat simptomele de sevraj. Deci nu-i de mirare că în timpul plimbărilor de iarnă m-am oprit din când în când la terenul de joacă, lângă gropile de nisip, a căror ramă arată ca straturile înălțate de grădină și-am săpat în nisipul rece, constatând că ar fi perfect pentru morcovi.

Febra aurului negru

Desigur, nu toate zilele de iarnă au fost atât de deprimante din punct de vedere al grădinăritului, am avut și zile care mi-au asigurat satisfacțiile necesare pentru supraviețuire. O astfel de satisfacție era când am lucrat – am desfăcut și am sortat cu ajutorul unei site – compostul pe care l-am pregătit primăvara trecută. Rezultatul, privind cu ochii unui începător cu experiență, mi s-a părut destul de negru, chiar dacă nu era gata sută la sută, a ajuns la aproximativ 70-80 la sută. Într-adevăr, este aur negru, să folosesc expresii din jargonul de grădinărit. (Normal ar străluci mult mai frumos dacă nu ar apărea din când în când buruieni care cresc din semințele pe care le-am uitat în compost. Dar mie îmi place și așa). Cernerea celor șase roabe de compost a avut loc într-o zi de neuitat, însorită de ianuarie… Doamne, ce zi frumoasă a fost! (Familia m-a acuzat că poate sunt mai mândru de compost decât de recolta de anul trecut, ceea ce este o imposibilitate totală!) Și acest compost este de mare ajutor, acum când am deschis un alt capitol grozav de grădinărit: creșterea răsadurilor.

Limite personale

În ultima săptămână a lunii februarie mi-am pierdut controlul. În weekend-uri, în timp ce lucram – cu o eficiență și viteză discutabile – la renovarea casei vechi din curte, nu am putut să ignor sera tristă, singuratică. Pur și simplu nu puteam să-mi iau ochii de la ea. Prin urmare, ghidat de o idee bruscă, am plantat rapid ceapa, salata roșie, am semănat salată iceberg, mazăre, rucola, spanac. Am făcut toate acestea în două weekend-uri, în secret, ca un copil fără acces la mediul online, care a primit un telefon pentru câteva minute. Cresc frumos plantele, până la apariţia revistei noastre, vor fi de o dimensiune apreciabilă. (Cum puteți vede în fotografiile atașate.)

Normal, toate acestea fac parte dintr-un plan mai mare. Un plan de grădină și semănat, pe care îl voi prezenta dvs. în mod exclusiv:

Vor crește în seră tot feluri de plante rezistente la frig și la îngheț atâta timp cât există riscul ca temperaturile să scadă noaptea sub zero grade. Conform planurilor, familia se va bucura de aceste plante în câteva săptămâni. Plănuiesc, în același timp, să cultiv în seră niște varză timpurie și alte soiuri de varză, gulii, conopidă, câteva căpățâni de varză creață, pe care le voi transfera în grădină, în aer liber. La sfârșitul lunii mai, plantele rezistente la frig vor fi înlocuite cu legume iubitoare de căldură, iar sera invincibilă de un an se va transforma în Grădina de zacuscă. (Nu voi organiza o ceremonie de deschidere!) Desigur, numele se referă la cele două ingrediente principale ale zacuștei, roșiile și gogoșarii, dar conform planurilor – pe care bineînțeles că nu le pot dezvălui pe deplin acum – vor mai fi și alte legume.

Creșterea răsadurilor…

… acasă! Ceea ce voi spune acum, cel mai probabil va înnebuni grădinarii experți. Dar nu mă interesează, vă voi spune oricum: am plantat toate semințele de răsaduri în compostul pe care l-am făcut eu. Numai pentru a economisi niște bani. După ce am lucrat atât de mult cu deșeurile de grădină, după ce am mângâiat, răsfățat compostul meu, normal că nu am cumpărat sol, substrat de însămânțate și răsaduri. (Nici nu voi menționa faptul că 30 la sută din compostul meu artizanal este zaț de cafea din Columbia.) Metoda de a pregăti propriul meu substrat pentru răsaduri am învățat-o de pe YouTube, normal! (Aș dori să subliniez faptul că primul cuptor cu microunde pe care l-am folosit la această procedură era unul mai vechi, aceasta fiind singura cauză a morții sale. Al doilea cuptor funcționează așa cum trebuie, am reușit să dezinfectez tot ce îmi era necesar. Locul pentru răsaduri l-am amenajat cu opt zile înaintea scrierii acestor rânduri, iar roșiile au apărut deja, gogoșarii, ardeii și vinetele încă nu, dar acestea oricum necesită mai mult timp.)

De la zero?

Faptul că grădinăritul l-am început anul trecut mi-a făcut viaţa mult mai uşoară în acest sezon. Vă spun de ce. Am o seră durabilă (oricum mi se pare durabilă) în curte, cu un sistem de irigare automat. Grădina din afara serei am eliberat-o cu mult chin de gazon vara trecută, deci este foarte simplu să lucrez în ea acum. Iar recolta de anul trecut mi-a permis – adică am economisit suficienți bani – să achiziționez o motosapă electrică (o jucărie de aproximativ 500 de lei cu 1000 de Watt), care transformă orice bărbat într-un băiețel jucăuș. Cu toate acestea, grădinăritul de anul trecut nu mi-a oferit numai avantaje, am descoperit și un dezavantaj: că-mi place grădinăritul tare mult. Acest lucru m-a motivat să transform încă 30 de metri pătrați din curte – o parte este acoperită de gazon, iar alta este folosită ca șantier – în grădină. Vă voi prezenta detaliile în numărul din luna mai al revistei...