Când mi-am început jurnalul de grădinărit întrebarea nu era dacă se va filma o emisiune Bucătăria și Grădina Secuiască în grădina familiei, ci când (programul de televiziune este difuzat în limba maghiară). Și am aranjat-o. Marele eveniment a fost în ultimele zile ale lunii iulie și, deși mi-aș fi dorit să mă dedic pregătirilor detaliate, nu prea am avut timp. Aș fi lustruit roșiile până reflectă lumina, aș fi aranjat castraveții în direcția nord-sud și aș fi pieptănat buruienile în direcția ușii hambarului (Potrivit grădinarilor rău-voitori, acestea din urmă ar fi trebuit să fie îndepărtate, dar ca începător am învățat deja să ridiculizez acești consultanți manipulatori care cred că amatorii fac tot ce spun ei).

Important este că a sosit ziua cu filmarea, pentru care am reușit să cosesc curtea (manual, fără niciun aparat, fără niciun zgomot) și să pregătesc ingredientele care (încă) nu cresc în grădina mea. Am decis să pregătesc un fel de mâncare din antricot de vită, deoarece acesta era la îndemână și, chiar dacă animalul nu a crescut în grădina casei de familie, era totuși un ingredient local, l-am primit  cadou de la un prieten drag: bovine de carne crescute de el, carne maturată timp de treizeci de zile. Când spun local, mă refer la aproximativ șaizeci de kilometri în linie dreaptă. Dar noi, secuii, cunoscători ai tuturor scurtăturilor, știm o cale mai scurtă și astfel locul de origine al cărnii este mai aproape de cincizeci de kilometri, deci îndeplinește toate criteriile.

Garnitura orientală din legume sauté mi s-a părut ca o idee bună, deoarece timpul de pregătire nu este deloc lung și se poate prepara cu rezultate bune și într-o tigaie încălzită peste cărbuni încinși. Sfecla din salată este atât de locală cât de locală poate să fie – am scos-o din sera mea în ziua aceea – dar și focul pe care am pregătit felul de mâncare era local, s-a aprins din ramurile tăiate ale pomilor fructiferi din curte. Zmeura folosită la salata de sfeclă a venit de la o distanță mai mare de cincizeci de kilometri în linie dreaptă, din Sândominic (puteți citi reportajul nostru despre cultura de zmeură din Sândominic în acest număr al revistei), dar știm încă o scurtătură care ne duce de la Sândominic la Depresiunea Plăieși. Orezul, normal, nu este local, nu am absolut nicio intenție să inund curtea cu apa din pârâul vecin doar pentru a fi primul care cultivă orez parfumat de-a lungul râului Cașin.  

Gătitul s-a petrecut într-o atmosferă foarte plăcută, chiar dacă – sau poate că din acest motiv – prezentatorul emisiunii, Ottó, a trebuit să achiziționeze acolo, la două străzi la sud de mijlocul de nicăieri, niște accesorii pe care le-am uitat. Dar este descurcăreț, rezolvă tot timpul problemele noastre absurde. Mulțumim! (Detalii despre preparatele pregătite în grădina mea puteți găsi în rețetele de mai jos!)

Furtuna de după liniște

Filmările au avut loc în orele de după-amiază târzie ale celebrei zile, sub soare strălucitor și în pace, după care echipa și-a făcut bagajele și a plecat cântând în apusul soarelui. Dar o jumătate de oră mai târziu s-au aliniat norii de furtună și a început războiul scurt, dar puternic și intens pe cer, care m-a găsit ghemuit deasupra chiuvetei din mijlocul curții (Casa este încă în renovare, ceea ce explică condițiile rudimentare). Practic, m-am bucurat de furtună – mai ales la sfârșit – pentru că sera construită de mine a supraviețuit vijeliei fără nicio rană și mi-a dovedit faptul că este cu adevărat durabilă, chiar dacă îmi gestionam deja costurile și logistica următoarei achiziții de folie în timpul furtunii.

Secretele recoltei

La începutul anului, când grădina de la țară era doar un vis și un plan, am avut un scenariu – scris de mine – conform căruia am crezut că voi munci mult primăvara și la începutul sezonului și gata, legumele vor crește frumos, iar atunci când sunt coapte, va veni timpul recoltei, înfruptării, iar la piață voi merge numai când vreau să fac o cercetare de piață comparativă. În comparație cu aceasta, s-a dovedit că recolta este partea și mai intensă și mult mai precisă a grădinăritului. În primul rând, legumele au decis să înceapă să se coacă spectaculos după terminarea filmărilor. Asta în sine este sabotaj! După câteva zile, roșiile au început să devină roșii, vinetele – pe care le plantasem foarte târziu – înfloreau cu flori violete strălucitoare, ardeiul e plinuț, castraveții... ei bine, castraveții m-au batjocorit!  

S-a întâmplat ca în cele patru-cinci zile de după filmare să nu reușesc să vizitez grădina, iar la următoarea întâlnire a trebuit să recoltăm castraveți atât de mari încât ar fi putut aplica cu curaj pentru titlul „Am devenit dovlecel”. Și pentru că au crescut atât de mari, am reușit să umplem două boluri uriașe. Era musai să pregătim ceva din ei. Pentru că au crescut și din standardul definit internațional de castraveți acriți la soare – adică nu puteau fi puși în butoiul de plastic – am fost forțat să recurg la invenția de a scoate semințele castraveților tăiați pe lungime cu o lingură, apoi să îi tai încă o dată și să îi pun așa la fermentat. Nu aveam un rezultat remarcabil, dar erau perfecți lângă niște cârnați și carne la grătar și nici nu s-au irosit. Din cealaltă parte a castraveților colosali am pregătit o murătură clasică, împreună cu roșiile verzi pe care le-am „cules” de pe plantația de roșii când am încercat să aranjez vârstele și lăstarii care se răspândeau ici și colo pentru a douăzeci și șasea oară anul acesta. Murătura se pregătește în prezent într-un colț al pivniței și voi începe următorul capitol al jurnalului meu cu degustarea ei.

Suc din grădină

Ingrediente:

• 1 pepene verde copt

• 4-5 castraveți proaspeţi din grădină

• 400g zmeură din grădină

• 1 legătură de mentă

Mod de preparare:

Tăiem un „capac” din pepene, pentru a crea un bol, iar pulpa o scoatem și o zdrobim folosind un mixer de mână. Feliem castraveții, mărunțim menta și adăugăm la pulpa zdrobită împreună cu zmeura. Lăsăm câteva ore să se odihnească la un loc răcoros. Zdrobim cu blender vertical, strecurăm și servim în coaja pepenelui.

Legume de grădină sauté cu fâșii de vită

Ingrediente:

• 4-5 morcovi

• 3-4 cepe roșii sau șalotă

• 1 zucchini

• 2-3 ardei proaspeţi

• cuișoare, scorțișoară, piper negru, semințe de coriandru, chimion

• 4-5 linguri de masă de sos soia

• 1dl ulei de gătit sau orice alt tip de ulei cu gust fad potrivit pentru gătit la temperaturi mai ridicate (ulei de struguri, arahide, susan etc.)

• ½kg carne de vită (mușchi, antricot, vrăbioară)

• 50g dulceață de zmeură cu chili (opțional)

• ½kg orez basmati

Mod de preparare:

1. Spălăm, curățăm legumele și le tăiem în fâșii mai groase decât bețișoarele de tip julienne.

2. Spălăm de mai multe ori orezul, îl înmuiem în apă călduță 10 minute, iar înainte de pregătire îl strecurăm. Prăjim în ulei fierbinte și turnăm peste apă – proporția de apă-orez să fie 2:1, adică la o porție de orez adăugăm două porții de apă. Presărăm cu sare, putem adăuga și câteva felii de lămâie. Fierbem 15-20 de minute, până când orezul devine pufos, moale, dar nu lipicios.

3. Tăiem carnea în felii de grosimea degetului, iar când ajunge la temperatura camerei, condimentăm cu sare, piper și coacem pe grătar 6 minute, 3-3 minute pe ambele părți. Scoatem de pe grătar, lăsăm feliile de carne să se odihnească cel puțin 6-7 minute, după care le tăiem în fâșii subțiri.

4. Încălzim uleiul într-un wok până se afumă, adăugăm legumele tăiate și le coacem la o temperatură ridicată 5-6 minute, amestecând des. Adăugăm la legume condimentele zdrobite într-un mojar și sosul soia.  

5. Adăugăm fâșiile de carne, prăjim, amestecând continuu, încă câteva minute. Servim cu orez.

Salată de sfeclă cu zmeură

Ingrediente:

• 6-7 sfecle mijlocii

• 300g zmeură de grădină proaspătă

• 1-2 frunze de hrean

• 1 legătură de mentă

• cimbrișor

• 50ml oțet balsamic sau oțet de zmeură

Mod de preparare:

Curățăm sfeclele și le învelim individual, împreună cu o crenguță de cimbrișor și puțină sare, în două straturi de folie de aluminiu. Coacem sfeclele în jar întorcându-le frecvent sau într-un cuptor cu convecție pentru 40 de minute. Le scoatem din jar sau din cuptor și lăsăm să se odihnească. Le scoatem din folia de aluminiu, le curățăm de coajă, le tăiem în cuburi și le zdrobim puțin cu ajutorul unei furculițe. Amestecăm cu zmeura, menta și frunzele de hrean mărunțite, oțetul, sarea. Dacă ne place, putem adăuga și puțină miere. Înainte de servire, ținem în frigider câteva ore.