Începe școala. La numeroasele deficiențe ale sistemului educațional se adaugă și faptul că lipsa alimentației școlare este la fel de veche ca statul modern român. În această perioadă, modul de viață al societății și populației s-a schimbat în mai multe sensuri. Singura calitate care a rămas ca tradiție insolvabilă este alimentația școlară. Încet-încet ajungem să realizăm că nu merită să ne lamentăm pe această temă, trebuie să o acceptăm așa cum este. Totuși, cine are o cultură așa de sofisticată de pachețel de școală ca noi în acest colț al Europei?
Pregătirea pachețelului de școală sau a gustării de după-amiază face parte din cultura noastră de alimentație, este un capitol semnificativ din seria gătitului acasă. Nu trebuie doar să ne gândim la prânzul de mâine, ci și la gustarea copiilor pentru mâine. Ceea ce nu este ceva ușor. Și este o activitate destul de conștientă, totuși, pentru că luăm în considerare o serie de aspecte atunci când planificăm și pregătim meniul copilului pentru următoarea zi. Un aspect este să fie pe placul copilului. Un alt aspect este să fie nutrițional – acesta ar trebuie să fie aspectul care ne ghidează. Dar există și alte nenumărate lucruri care ne afectează decizia. Și aceste lucruri se schimbă în timp. Iată un exemplu: acum douăzeci de ani un elev care se bucura de popularitate avea în ghiozdan un corn cu ciocolată sau un croissant cu ciocolată industrial. În zilele de azi elevii populari au sandwich-uri sofisticate, pregătite acasă, tăiate în mici triunghiuri. Sau poate un wrap înfășurat în pâine de tip plăcintă, umplut cu produse din gospodăria proprie. În timp ce în anii ’80, pachețelul de școală reprezenta supraviețuire, astăzi, în multe cazuri, îl pregătim astfel încât să nu influențeze doar alimentația copilului, ci să marcheze în mod semnificativ întreaga zi de școală.
Dar în cazul pachețelului de școală „home made”, cea mai deosebită clipă este cea în care copiii ne dezvăluie cu cine și-au împărțit gustarea și cine a împărțit cu ei. În acest punct înțelegem cum se transformă hrana în mâncare, iar alimentația devine masă: apare componenta socială și comunitară.
Gătitul acasă este cel mai ideal compromis între experiență, funcționalitate și economisire. Nu este diferit nici în cazul pachețelelor de școală pregătite acasă. Iar acum vom încerca să vă prezentăm sursele ideale de gustări pentru o întreagă săptămână. Lunea este o zi ușoară: pregătim ceva din masa de duminică. Dacă am pregătit șnițel, nici nu trebuie să ne gândim. Dacă am pregătit friptură, tăiem carnea în felii subțiri, le condimentăm și, în compania multor legume, le învelim într-o lipie. Marțea nu scăpăm: trebuie să pregătim o pastă tartinabilă, o cremă de ouă, pate, cremă de pește… Dacă respectăm regulile, miercuri, disciplina se mai domolește: „Ia, fiule, 15 lei, cumpără ceva chiflă!”. Joi putem pregăti un sandwich clasic cu salam, caș sau șuncă. Vinerea este cea mai dificilă, oboseala săptămânii se vede adesea în calitatea gustării. Dar în această zi hrana intelectuală este cea mai importantă, deci putem îmbogăți pachețelul nereușit cu un „story” bun:
– Draga mea, noi, când eram la facultate, am mâncat adesea sandwich partizan.
– Ce fel de sandwich este acela?
– Așezi între două felii de pâine tăiate la fel încă o felie.
Prin combinație cu acest ingredient intelectual vă pot garanta că, orice conține pachețelul, experiența va fi excepțională.
În acest număr al revistei încercăm să vă oferim idei despre cum poate fi abordată operațiunea pachețel de școală într-un mod creativ și în conformitate cu cerințele nutriționale – ca să nu fie o operațiune care ne ocupă jumătatea zilei.