Una dintre cele mai elementare reguli ale jurnalismului este că atunci când un jurnalist merge pe teren se pregătește în ceea ce privește subiectul și persoana intervievată. Aşa că atunci când merg la filmări sau la interviuri cu Bucătăria și Grădina Secuiască, mă pregătesc şi eu în legătură cu persoana intervievată, dar mai ales în privința mâncării speciale pe care o pregătește pentru noi. Cu toate acestea, nu cred că există vreun jurnalist care s-ar fi putut pregăti pentru filmarea noastră din Sânmartin, deoarece supa „túrós tűrtlaskaleves” (supă cu paste rulate cu brânză) și mâncarea „csiripánkó”, pe care le-am pregătit acolo, nu apar nici în cărțile de bucate și nici măcar Google nu le cunoaște.

Din fericire, puteam găsi o mulțime de informații despre gazda noastră, Judit Potyó, pe Internet: nou-aleasa primăriță a localității este o persoană importantă în comunitate. Ea și soțul ei au renovat una dintre cele mai vechi căsuțe din sat, de 150 de ani. În casă, ea conduce un Punct Gastronomic Local numit Sasfészek (Cuib de vultur), în calitate de antreprenor, dar casa este folosită și de comunitatea satului: grupul de teatru local își ține întâlnirile acolo, iar în curte se desfășoară diverse activități. Numai anul acesta s-au ținut acolo ziua copiilor, ziua răsadurilor, workshop-ul de vopsit ouă de Paște și sărbătoarea carnavalului. Despre toate acestea, Judit Potyó postează pe pagina sa de Facebook, numită Falusi Kalandok (Aventuri sătești).

Paste rulate cu brânză de casă

În această casă comunitară, în compania mobilierului vechi de aproape 200 de ani și a nenumăratelor ustensile de bucătărie cu formă de vacă, ne-a primit gazda noastră, care ne-a pregătit două preparate tradiționale din sat: „túrós tűrtlaskaleves” (supă cu paste rulate cu brânză) și „csiripánkó”. Supa, așa cum reiese din denumire, este o supă cu paste umplute cu brânză și rulate, este foarte populară în regiunea Ciucului și are numeroase variante, ne-a spus Judit Potyó. Noi am pregătit varianta cu brânză sărată și mărar.

„De la brânza de vaci, la unt și ou, totul este de casă și făcut de mine, tocmai acum două ore am pregătit brânza. Acesta este hobby-ul meu, adică hobby-ul nostru comun, de exemplu, soțul meu pregătește brânza de bază”, ne-a dezvăluit unul dintre secretele ingredientelor delicioase Judit. Și nu numai că lactatele și ouăle erau de casă, dar și pastele pe care le-am pus la supă le-am pregătit de la zero. După cum ne explica Judit, la un ou adăugăm aproximativ zece dag de făină, aceasta este rețeta de bază pentru paste, dar cantitatea de făină depinde și de mărimea oului. Aluatul trebuie frământat până se desprinde de pe mâini și de pe bol, apoi îl transferăm pe o suprafață cu făină, frământăm încă puțin și apoi îl întindem folosind o mașină de făcut paste, în felul următor. În primul rând pregătim niște bile din aluat, le dăm prin făină, așa nu se vor lipi de mașină, după care le întindem de mai multe ori folosind aparatul, treptat reglând și reducând grosimea pastelor. După cum ne-a spus Judit, dacă îndoim marginile fâșiilor largi de aluat și așa le întindem, vom obține dreptunghiuri frumoase. „Rezultatul final ar trebui să fie la fel de subțire ca foița de țigară, așa cum se spunea”, a mai afirmat ea. Întindem brânza de vaci în strat subțire pe dreptunghiurile de aluat astfel obținute – care sunt ideale și pentru lasagna – și apoi le rulăm ca pe un cozonac cu nuci.

„Le apăsăm puțin, după care urmează formarea și tăierea: apăsăm pasta rulată cu mânerul lingurii de lemn astfel încât să obținem mici triunghiuri. Dar să nu apăsați prea tare, ca să nu se scurgă brânza. Aceasta este tehnica străveche: așa se făcea și înainte, și așa fac și eu. În trecut, bunica avea un alt fel de lingură de lemn, era ceva mai ovală, care tăia imediat aluatul. Noi vom folosi un feliator pentru pizza și așa vom tăia triunghiurile”, ne-a arătat tehnica tradițională Judit, care în câteva secunde a tăiat pastele umplute în forme uniforme și frumoase. Triunghiurile le-a prăjit în puțin unt, după care le-a pus la fiert în apă cu niște ceapă și usturoi. Supa a îngroșat-o cu brânză și smântână și a condimentat-o cu mărar. Vă spun: chiar dacă această supă este pregătită din ingrediente foarte simple, este atât de delicioasă încât am luat de trei ori din ea.

„Pregătesc multă mâncare umplută acasă. Suntem o familie nebună după mâncăruri umplute, fie sărate sau dulci. Dar cred că ne plac puțin mai mult felurile dulci. Găluștele cu prune sunt un fel favorit în casa noastră, abia așteptăm sezonul prunelor. La nunta noastră am servit un tort cu găluște cu prune, așa că vă puteți imagina cât de mult ne plac mâncărurile umplute?”, a mai dezvăluit Judit un alt secret care explică de ce era atât de delicios acest fel de mâncare cu paste umplute.

Supă cu paste rulate cu brânză

Ingrediente:

• 2 ouă

• 20 dag făină

• 40 dag brânză sărată de vacă

• 1 ceapă

• 4-5 căței de usturoi

• 1 dl smântână

• puțin unt

• 1 legătură de mărar

• sare după gust

Mod de preparare:

Pregătim un aluat din ouă și făină, îl întindem și-l tăiem în fâșii mai largi. Amestecăm 20 dag de brânză cu mărarul mărunțit. Ungem aluatul întins cu acest amestec și-l rulăm. Folosind mânerul unei linguri de lemn și apăsând aluatul, formăm mici triunghiuri în pastele noastre umplute – să nu apăsăm prea tare – după care, cu ajutorul unui feliator de pizza, tăiem triunghiurile. Într-o tigaie fierbinte, în niște unt, le prăjim puțin.

Punem la fiert niște apă, adăugăm ceapa și usturoiul, după care urmează pastele prăjite. Fierbem până se pregătesc pastele. Amestecăm 20 dag de brânză cu smântână și adăugăm la supă.

Cu sau fără cartofi?

O altă mândrie a satului este desertul de post „csiripánkó”, care este de fapt un aluat copt pe cuptorul cu lemne tradițional, înmuiat și servit cu zahăr și semințe de mac. Cel mai probabil numele mâncării provine din cuvântul maghiar „csiriz”, adică ciriș, o cocă sau altă substanță (subțire) de lipit, care este pregătită din făină și apă. Iar această mâncare veche are la bază acest „csiriz”, adică este pregătită dintr-un aluat simplu din făină și apă – sau cel puțin în partea numită Ciucani a comunei, oamenii din zona Sânmartin fac acest desert ceresc din făină și cartofi.

„Eu m-am născut la Sânmartin, soțul meu este din Ciucani. Când ne-am întâlnit pentru prima dată, în perioada de post, am spus să pregătim niște csiripánkó. Și prima noastră ceartă a fost despre csiripánkó, dacă se pregătește din cartofi sau nu și dacă varianta cu sau fără cartofi este mai bună”, ne-a povestit zâmbind Judit. Și, deși csiripánkó este un fel de mâncare popular și foarte dezbinător în sat, nu este cunoscut sub acest nume în afara satului. „Când ne-am certat, am spus că Google știe totul, să întrebăm de la Google dacă csiripánkó este pregătit din cartofi sau nu. Dar Google nu cunoaște acest desert. Dacă căutăm desertul sub numele mákos lőnye sau mákos lütyőke, ne dă niște rezultate. Se numește așa la Sânsimion”, a mai explicat ea.

În timpul vizitei noastre am pregătit acest fel de mâncare după rețeta de la Sânmartin, această variantă a câștigat și în familia Potyó. Pregătirea este foarte simplă: cartofii fierți îi zdrobim și îi amestecăm cu atâta făină cât pot să absoarbă. Fiind o mâncare de post, nu folosim ou la aluat. Dacă aluatul este prea tare, putem adăuga niște apă. Nici sare nu folosim la aluat, cartofii fiind fierți în apă sărată. Când aluatul este gata, îl lăsăm să se odihnească, așa va crește frumos în timpul coacerii și se va deschide ca pita turcească, ne-a listat pașii Judit.

„Csiripánkó întotdeauna este pregătită din cartofi vechi, nu din cartofi noi, deoarece cartofii vechi au un conținut de amidon mai redus, nu absorb atâta făină, iar astfel aluatul va fi mai fraged și mai gustos. Este vorba despre o mâncare veche de post, care tradițional se pregătea pentru Miercurea Cenușii și Vinerea Mare, cel puțin așa făcea bunica mea. Ea cocea aluatul peste cuptorul cu lemne, care avea un feeling fermecător. Acum vom coace într-o tigaie, dar eu acasă coc peste cuptor”, a mai povestit Judit.

Aluatul, după ce s-a odihnit, îl întindem, îl tăiem în pătrate și coacem fără grăsime. Aluatul copt îl înmuiem în lapte îndulcit cu zahăr vanilat – potrivit rețetei originale, fiind un desert de post, aluatul era înmuiat în apă îndulcită cu zahăr – după care urmează asamblarea desertului: un strat de aluat, un strat de zahăr și un strat de semințe de mac, pași pe care îi repetăm dacă este necesar. După cum ne-a spus Judit, cu cantitatea de zahăr să fim mai moderați, dar cu cantitatea de semințe de mac nu: trebuie presărat cu atâtea semințe de mac încât să nu se vadă nimic din aluat. La sfârșit, turnăm peste laptele în care am înmuiat aluatul, punem la o parte – așa aluatul va absorbi lichidele – după care putem mânca. În teorie, puteți păstra câteva zile, dar Judit nu a putut susține acest lucru, pentru că, după cum a spus ea, nu i s-a întâmplat niciodată ca o tavă de csiripánkó proaspătă să nu fie „distrusă” imediat de familie.

Csiripánkó cu șodou de vanilie și zmeură

Ingrediente pentru 4 persoane:

• 50 dag cartofi fierți

• 50 dag + 2 linguri de masă de făină

• 20 dag semințe de mac tocate

• zahăr după gust

• 1 l lapte

• 2 gălbenușuri de ou

• 2 pachete de zahăr vanilat

• zmeură (opțional)

Mod de preparare:

Pregătim cartofii în apă sărată, după care îi zdrobim când încă sunt calzi. Pregătim un aluat din cartofi și făină, pe care îl întindem de grosimea unui deget. Aluatul întins îl tăiem în pătrate, pătratele le coacem într-o tigaie – nu folosim grăsime pentru coacere! – sau într-un cuptor tradițional cu lemne. Punem la înmuiat pătratele coapte în lapte îndulcit cu zahăr vanilat, după care asamblăm desertul: un strat de aluat înmuiat, un strat de zahăr, un strat de mac, apoi repetăm.

Pentru șodoul de vanilie amestecăm gălbenușurile cu două linguri de masă de făină, adăugăm laptele în care am înmuiat aluatul și punem la fiert. Este gata când s-a îngroșat. Servim cu zmeură și/sau șodou de vanilie.