Pe lângă micul dejun obișnuit al muncitorilor agricoli – slănină, brânză și ceapă – apăreau adesea și diverse terciuri, preparate din cereale fierte în lapte (sau uneori în apă). Acestea puteau fi dulci sau sărate, iar din toate variantele, în bucătăria mea din 2025, au rămas două: grișul cu lapte (lapte + griș/dulce) și grișul prăjit (apă + griș/sărat). Dar de ceva vreme a apărut și meiul în bucătăria mea și-l mâncăm cât mai des, bucurându-ne de efectele sale benefice asupra sănătății noastre. În plus, este și ieftin, modul lui de folosire este foarte variat și ne umple burtica. Putem pregăti din mei garnitură, chiftele, putem îngroşa diferite mâncăruri cu el, poate fi ingredientul unor deserturi, iar veganii îl pot folosi ca înlocuitor de brânză. Acum am pregătit un terci de mei – meiul l-am pregătit în apă sărată – și l-am servit cu ingrediente pe care le putem găsi în orice gospodărie. Mâncarea pregătită am putea să o denumim chiar salată de mei.
Poate că o gospodină, dacă i-ar fi trecut prin minte, ar fi putut pregăti un astfel de mic dejun, prânz, cină. Desigur, nu știu cât de deschise spre experiment erau gospodinele de atunci, dacă aveau dispoziția sau timpul necesar pentru a încerca lucruri noi (probabil nu prea des) și nici cât de deschisă aș fi fost eu, dacă m-aș fi născut atunci și în acele condiții. La toate aceste întrebări nu mai poate răspunde nimeni – însă terciul de mei a ajuns totuși pe farfurie, însoțit de toate bunătăţile pământului.