La începutul lunii mai, după opt luni – în zilele noastre nu atât de friguroase – a ajuns sezonul cald și la Gheorgheni. Înfometați de lumină, culori și atingere, ne grăbim să începem lucrările în aer liber, cu condiția ca, desigur, să avem la dispoziție niște spațiu.

Mă simt exponențial norocoasă, deoarece, în primul rând, când ies pe ușa casei nu ajung direct pe o stradă prăfuită, ci într-o grădină cu plante pe care le pot îngriji și, în al doilea rând, pentru că încă mai am energie să mă ocup de grădina mea (chiar dacă viteza mea nu ajunge la viteza veche de pornire și de finală)! Numai cei care au grijă de grădinile lor în aer liber știu senzația când, după o muncă grea, te întinzi pe gazon sau te plimbi desculț și te uiți, printre mugurii de pomi, la cerul albastru deschis și la norii înspumați ca frișca. Da, da, toate acestea sunt precedate de muncă fizică, care devine mai grea proporțional cu dimensiunea zonei. Am învățat de la Áron Tamási (scriitor maghiar născut la Lupeni) că viața nu este atât de ușoară în cioarecii populari secuieşti (nu numai pentru că pantalonii de lână irită pielea mai delicată), dar, totuşi, îngrijirea unei grădini mai mici, de oraș, încape în cele 24 de ore dintr-o zi, în același timp recompensează munca investită. Și ce poate fi mai bun decât să mănânci legume și fructe crescute în grădină în timp ce stai la aer curat? Dacă suntem harnici, în iunie deja putem să mâncăm ceapă verde, salate, ridichi crocante culese din grădina noastră, căpșunile crescute de noi le putem amesteca cu iaurt, putem să stăm pe un leagăn cu un pumn de agrișe. Putem să stăm, să bem, să mâncăm la terasă cu familia, prietenii și, dacă am fost norocoși și am moștenit de la părinții noștri o grupă bună de sânge, chiar și țânțarii care se învârt deasupra capetelor noastre pleacă rușinați și flămânzi, în ciuda numeroaselor bucăți gustoase servite. Raze de soare călduroase, vânt mângâietor, cântecul păsărilor, ceaune, grătar, unelte de grill, scaune de grădină, umbrele de soare, aspersoare care pulverizează apă curcubeu – bine ați venit, deschid prin prezenta perioada periculos de scurtă a distracției în grădină!

Grătar

Până când șașlâcurile din copilăria mea au constat în ascuțirea ramurilor de alun, aprinderea unui foc și picurarea grăsimii din slănină rumenită pe pâine, astăzi folosim deja tot felul de trucuri și dispozitive diavolești pentru a produce cele mai gustoase mâncăruri. Putem alege dintr-o multitudine de dispozitive electrice, pe cărbune și pe lemn, pe care carnea, legumele și fructele pot fi prăjite înconjurate de nori de aromă. Atingerea celui mai înalt nivel de arome poate fi susținută în mare măsură de diverse marinate aplicate înainte sau după coacere. Vă prezint aici una dintre favoritele mele!

Frigărui cu ciuperci

Ingrediente:  

• 50dag ciuperci champignon

• 0,5dl ulei de măsline

• 0,5dl suc de lămâie

• 1 pumn de pătrunjel verde

• 1 lingură de zahăr

• 1 lingură de sare

• ¼ lingură de piper

• ¼ lingură de piper cayenne

• 2 căței de usturoi

• 1 lingură de masă de oțet balsamic

Mod de preparare:
Tăiem în două ciupercile, iar celelalte ingrediente le punem într-un robot de bucătărie și le măcinăm până obținem un aluat omogen. Ungem ciupercile cu aluatul și le lăsăm să se odihnească în frigider cel puțin 30 de minute. Inserăm ciupercile pe bețe de frigărui și le coacem 3-3 minute pe ambele părți. Servită cu salata pe care o vă prezint mai jos, este o masă divină.

Salată picantă de castraveți

Ingrediente:  

• 1 castravete Fabio

• ¼ ceapă roșie sau 2 cepe verzi

• 1 lingură de masă de sare grunjoasă

• 1 linguriță de piure de chile coreean

• 1,5 lingură de masă oțet de mere

• 1,5 lingură de masă zahăr brun

• 2 căței de usturoi

• 1 lingură de semințe de susan

• ½ lingură de sos soia

Mod de preparare:
Tăiem castravetele în felii de 2-3 mm, presărăm și amestecăm bine. Lăsăm să se odihnească timp de 15 minute. Feliem ceapa și pregătim un sos din condimente. Clătim castravetele și amestecăm cu ceapa și sosul.

Gulaș ceangăiesc  

Deoarece una dintre bunicile mele provenea din zonele locuite de ceangăi (din Șapte Sate), observ de ceva vreme cu interes obiceiurile culinare ale rudelor mele moldovene. O bucătărie de acolo este mai puțin complexă decât una secuiască, cele două ustensile principale de gătit sunt ceaunul și tigaia. Cel dintâi îl folosesc în fiecare zi – nu ca noi, îl scoatem din pivniță doar la sărbători – la pregătirea mămăligii. În timp ce majoritatea popoarelor din Bazinul Carpatic consumă făină de grâu (pâine), ei mănâncă zilnic făină sau griș de porumb şi pun griș de porumb chiar și în töltike (sarmale din viță de vie), pe care ei le numesc găluște. Am fost complet uimită de rețeta de mai jos – din cauza conținutului de orez – dar bănuiesc că vine din regiunea Șapte Sate și nu din Moldova.

Ingrediente:  

• 80dag spată de vită

• 50dag varză murată

• 6dag orez

• 3 linguri de masă de untură

• 2 cepe

• 3 căței de usturoi

• 2 ardei verzi

• sare, piper

• boia dulce, chimen măcinat

• 4dl smântână

Mod de preparare:

Călim cepele tăiate în rondele pe untură, condimentăm cu boia dulce, piper, chimen, după care turnăm în ceaun carnea tăiată în cuburi. Turnăm apă peste carne, presărăm și punem la fiert. După 30 de minute de fierbere, adăugăm varza și ardeiul (completăm apa evaporată, dar niciun pic de vin alb nu strică mâncarea), iar atunci când carnea s-a înmuiat, urmează orezul. Servim amestecat cu smântână.

Tocană chinezească la ceaun

Întrucât fiecare om are două bunici, ar trebui să ne amintim și de cea de-a doua mea bunică, care nu a fost în niciun caz chinezoaică, ci mai degrabă șvabă. În ceea ce privește obiceiurile mele de gătit, ar putea părea că familia mea cel mai probabil a venit din est și nu din vest, dar se poate că influența stră-stră-strămoșilor mei, care au venit din Asia, se reflectă în acest fel în bucătăria mea secuiască-ungară-armeană. În timp ce ceangăii sunt consumatori de mămăligă, chinezii preferă orezul, totuși, eu am găsit o rețetă în care apare ingredientul favorizat de secuii: cartofii. Cu toate acestea, nu este o întâmplare obișnuită faptul că ceangăii folosesc orez, iar chinezii cartofi, de aceea ar trebui să comemorăm aceste rețete, mai ales că ambele sunt compatibile cu ceaun și sunt de sezon.

Ingrediente:  

• 800g spată de porc

• 4 cepe verzi

• 4 căței de usturoi

• 1 baton de scorțișoară

• 2 frunze de dafin

• 1 ardei chili uscat

• 2 buc. anason stelat

• 4 linguri de masă de ulei

• 1 și ½l apă

• 4 linguri de masă de sos soia ușor

• 2 linguri de masă vin

• 2 morcovi

• 2 cartofi

• 3 lingurițe de sare

Mod de preparare:

Încălzim uleiul în ceaun, călim ceapa feliată (partea verde o folosim la servire), usturoiul, după care adăugăm carnea tăiată în cuburi și le prăjim. Adăugăm anasonul stelat, ardeiul chili, scorțișoara și frunzele de dafin, după care turnăm peste atâta apă fierbinte cât să acopere carnea. Adăugăm sosul soia și vinul. Atunci când carnea s-a înmuiat (necesită aproximativ 45 de minute), urmează morcovii și cartofii tăiați în cuburi. La sfârșit, presărăm cu partea verde a cepei.