Parcă am cădea de pe hartă, așa se simte când ne spune GPS-ul că am ajuns la destinația noastră. Ne aflăm la o distanță de numai 8 km de Odorheiu Secuiesc, între dealuri, lângă pârâul Ghipeș, la Călugăreni. Se deschide poarte casei țărănești renovate frumos și ne așteaptă Hunor Ladó. În spatele căsuței, pe ambele părți ale pârâului, în două sere, dar și în câmp deschis, se cultivă diferite salate, mai mult de 50 de soiuri. Din acestea se produce amestecul de salate de care, vă spun sincer, m-am îndrăgostit.

Ceaiul și cafeaua sunt deja pregătite, iar noi ne așezăm la povești în „camera mare”, amenajată practic. Îl întreb pe Hunor despre viața lui: a plecat dintr-un sat secuiesc, iar după niște ocoluri prin lumea largă s-a întors acasă, unde a găsit verdețurile. S-a născut într-o familie de agricultori și, spre deosebire de majoritatea copiilor din astfel de familii, el nu s-a săturat de munca cu pământul și cu animalele, ci dimpotrivă a îndrăgit-o încă de foarte tânăr. Așa a ajuns la universitatea de horticultură de la Budapesta. Prima etapă a carierei sale a petrecut-o studiind plantele ornamentale și protecția plantelor, așa că a observat foarte devreme efectele dăunătoare ale substanțelor chimice folosite în cantități enorme în agricultură. După ce a lucrat câțiva ani ca peisagist în Scoția, împreună cu prietena sa, astăzi soție, au decis să se mute acasă. Au căutat mult timp un loc unde se pot cultiva legume în mod sustenabil și astfel au găsit această casă și fermă fermecătoare.

După ce s-au mutat acasă, Hunor a devenit agronomul zonei. A încercat să promoveze agricultura fără pesticide în rândul fermierilor locali, a predat metode de agricultură ecologică și a oferit sprijin pentru obținerea certificărilor bio. Între timp a făcut experimente. A încercat să găsească cultura care se simte bine în soiul din zona Homorod și clima regiunii. În această perioadă de experimentare a ajuns pentru prima dată la semințe de salate. S-a dovedit că salatelor le plăcea locul, de multe ori atât de mult încât producea atât de mult încât familia nu mai putea consuma. Au dăruit prietenilor și cunoștințelor ceea ce a fost surplus. Un produs foarte bun nu are nevoie de marketing și exact așa a fost și în cazul acestui amestec de salate. S-a răspândit în mod organic și atât de repede încât în scurt timp a ajuns în mai multe restaurante din zonă. Aceste restaurante preiau majoritatea salatelor cultivate de Hunor, dar în condițiile în care sunt foarte multe cereri din partea celor care le apreciază, atunci când există surplus pot avea acces și persoanele fizice.

Pe măsură ce a crescut cererea, a crescut și numărul soiurilor și cantitatea salatelor cultivate în seră. În zilele noastre, în afată de Hunor, se mai ocupă cu legumele încă două persoane. Adună o dată pe săptămână, iar recolta poate să țină chiar două zile întregi. Motivul: toată munca este manuală. Ei țin în mâini fiecare frunză dintre cele ale salatei, care sunt selectate cu grijă și astfel numai frunzele sănătoase și arătătoase ajung în amestecul de salate. După această activitate urmează spălarea legumelor într-o cadă uriașă. Dacă este necesar, acestea sunt spălate de două ori astfel încât să nu rămână nicio murdărie, niciun element organic extern pe acestea. Și această activitate este efectuată manual, cu mișcări foarte prudente, deoarece frunzele de salată sunt extrem de fragile, se pot zdrobi ușor și atunci valoarea lor estetică scade semnificativ și se strică mai repede. Urmează uscarea salatelor, împachetarea și livrarea. După cum ne-a spus Hunor, cea mai mare cantitate livrată după o singură recoltare a fost de 45 de kilograme.

Normal, ei nu folosesc deloc chimicale. Încearcă să combată dăunătorii prin metode biodinamice și naturale, astfel încât necesarul de muncă manuală este mult mai mare, iar pierderile sunt, de asemenea, mai ridicate. Dar merită această muncă enormă: salatele sunt foarte arătătoase, iar valorile lor nutritive sunt foarte ridicate.

După discuția noastră ieșim și în grădină: în rânduri strânse putem găsi salatele frumoase, dar uneori și neobișnuite. Soiuri din America, Orientul Îndepărtat, Australia și din multe alte puncte ale lumii, mai multe dintre acestea nici nu au denumiri maghiare și pot fi identificate numai prin denumirea latină. La început, Hunor a încercat o mulțime de semințe, le-a comandat din diferite țări îndepărtate, iar de-a lungul anilor şi-a făcut și proprii hibrizi, experimentând în permanenţă cu împerecherea diferitelor specii. Pe măsură ce ne plimbăm prin seră eu tot încerc toate felurile de salate, nu pot să rezist să rup câte o frunză și să gust salatele deja binecunoscute. Au arome foarte diferite, unice, una este mai picantă, alta ușor acră sau chiar dulce. Preferatele mele sunt măcrișul roșu, mizuna, florile de pansea și condurul-doamnei.

În funcție de sezon, componența amestecului de salate se schimbă mereu. În afară de salatele clasice, plantele condimentare și florile comestibile, ajung în amestec și „buruienile” care apar prin grădină, iarbă grasă, răcovina, laboda, păpădia. Compoziția este făcută foarte conștient, este important ca aroma unei legume să nu domine și, luând în considerare dorința cumpărătorilor, uneori nici cepele cu gust mai intens nu sunt adăugate la amestec. În același timp, această selecție este foarte importantă și din punct de vedere estetic. Varietatea culorilor și a formelor aduce un echilibru în acest amestec de salate, ceea ce ar putea fi considerată chiar o creație artistică. Din fericire, în gastronomia de astăzi acest aspect devine din ce în ce mai important.

Înaine să pornim, îl întreb pe Hunor despre planurile sale de viitor. Răspunde ferm: vrea să păstreze o dimensiune umană, nu dorește să crească brusc la scară mare. Deci, este o decizie conștientă că nu face reclamă pentru produsul său. Cum acest produs se vinde prin rețele informale, în același ritm încearcă și el să se dezvolte. În primul rând din punct de vedere al calității, mai puțin din perspectiva cantității.