Printre verdețurile comestibile care apar primăvara în grădina noastră se numără și măcrișul, care, după părerea mea, este complet subapreciat și nu foarte popular. Deși are un efect revigorant (ei bine, nici eu n-aș înlocui cafeaua de dimineață cu o legătură de măcriș), are un conținut scăzut de calorii și este o sursă excelentă de vitamine (mai ales de vitamina C) și minerale. În plus, merită să știm, mai ales dacă plecăm la un drum mai lung, că are efect diuretic și laxativ. Supele pregătite din măcriș sunt populare de obicei în Europa, dar diferă ușor de la o națiune la alta. La noi, versiunile mai simple sunt mai populare, cu rântaș, niște zahăr, smântână și ou. Dar putem pregăti și cu smântână lichidă, cartofi, orez, găluște, untură, unt, ou fiert și omletă. În Polonia, de exemplu, ajung în această supă cartofi și ouă fierte, iar astăzi am urmat și eu această direcție – cu o mică abatere.

Călim în unt ceapa tăiată în rondele, turnăm peste fondul de șuncă și fierbem câteva minute. Adăugăm măcrișul mărunțit, amidonul amestecat în smântână lichidă, gătim până ce începe să fiarbă cu clocote. Cartofii noi îi pregătim la cuptor, nu în supă, împreună cu prazul – prazul îl punem la cuptor aproximativ 20 de minute după cartofi, acesta fiind mai delicat. Putem servi supa amestecată cu cartofi și prazul copt, ori putem mânca cartofii lângă supă. Dacă supa este prea acră, o putem îndulci cu niște zahăr. Eu nu voi judeca pe nimeni pentru asta.