Sosește trenul! – am țipat în urechile fotografului nostru, Hotdog, în sala de așteptare a Gării Keleti din Budapesta, după ce am așteptat o jumătate de oră. Am vrut să fim siguri, sub nicio formă nu am vrut să pierdem trenul special – de fapt, patru vagoane conectate la un tren programat – către cel mai mare festival gastronomic din Ardeal, către Taste of Transylvania. Mai ales pentru că am zburat de la Târgu Mureș la Budapesta, cu o zi înainte, numai pentru această aventură. Deci, ne-am dus numai să venim înapoi. A meritat pe deplin, am avut una dintre cele mai bune experiențe din viața noastră!

Când am ajuns pe peron, Attila Nemesvölgyi, proprietarul restaurantului Babka din Budapesta, s-a repezit în ajutorul nostru, și-a scos caietul atotștiutor și ne-a arătat cușeta noastră pentru două persoane. Nici nu am părăsit gara, prietenii pe viață s-au format deja pe coridorul îngust: Rozina Wossala, cunoscută din spectacolul gastro din Ungaria, Konyhafőnök, fondatoarea wine-barului Innio și restaurantelor Tokio și Bestia, era una dintre „vecinele” noastre, care s-a prezentat nouă cu un zâmbet de la ureche la ureche imediat după ce și-a aruncat valiza în camera ei temporară. Szabolcs Szabadfalvi a urcat în tren cu plămădeala sa de 106 ani cu origine napolitană, bucătarul și aluatul fiind îmbrăcați în uniformă, în căciuli albastre. După cum ne-a spus, el nu merge nicăieri fără „iubita” sa. Numele lui mai cunoscut, brutarul Szabi, poate suna familiar pentru mulți, deoarece în timpul carantinei introduse în pandemia coronavirusului mii de oameni au urmărit emisiunea sa în care i-a învățat cum să facă aluat de casă și să coace pâine. Proprietarul bistroului Rutin din Budaörs, Dávid Pallag, care a câștigat anul trecut premiul Tânărul Bucătar al Anului în Ungaria și Pál Tóth, bucătarul restaurantului Alabárdos, care este unul dintre cele mai bune restaurante rurale din Ungaria, au călătorit și ei cu noi într-un vagon de dormit. Dar, cel mai mare om de petrecere al micii echipe care se adunase pe coridor era Zoltán Nagy, unul dintre proprietarii barului Boutiq’ din Budapesta! Chiar înainte ca călătorii să aibă timp să se uite peste meniul trenului, Zoltán a scos pungile sale de vidat pline cu diferite cocteiluri fantastice și cu mișcări de dans exagerate, a început să stropească pe toată lumea cu conținutul lor.

Echipa noastră și veselia stabilită s-au mutat în vagonul restaurant, unde au gătit bucătarii de la Babka și Lajos Bíró. După concepția lui Adorján Trucza, organizatorul festivalului Taste of Transylvania, dintre cele patru vagoane conectate la tren, două erau vagoane de dormit și două vagoane restaurant. Pe Lajos Bíró nici nu trebuie să vi-l prezint, el consideră că n-a fost niciodată modest, dar nici n-a fost nevoie să fie. Este un adevărat „vagabond” al gastronomiei ungare, care a primit de cinci ori premiul de Cel mai bun restaurant al anului, este fondatorul restaurantelor Buja Disznó(k). De asemenea, lucrează ca consultant profesionist, iar unul dintre studenții săi era Dávid Pallag. Lajos a pregătit multe delicatese pe tren, ca de exemplu paste bolognese japoneze, bruschete cu burtă și ficat de gâscă sau sandwich cu șnițel din Buja Disznó(k). În timp ce unii se bucurau deja de aceste mâncăruri excelente, care au fost însoțite cu cocteiluri servite de Babka, noi am aruncat o privire peste bucătăria îngustă, temporară, bine echipată.

„Am avut o barcă cu pânze timp de cincisprezece ani, mă simt absolut ca acasă! Nu este deloc dificil să gătești într-un tren, trebuie doar să te obișnuiești”, ne-a spus Lajos Bíró în timp ce lucra cu cărnuri și paste.

Celălalt vagon restaurant funcționa ca o reproducere a restaurantului Gundel și era administrat de András Wolf. „Nu am gătit pe tren niciodată în viața mea! Este o provocare, pentru că spațiul este foarte mic, totul este foarte îngust, trenul se mișcă constant, începem să avem puțin rău de mare, dar vom rezolva, pentru că asta e treaba noastră. Nu aș crede că nu veți primi cina”, ne-a liniştit atunci când, fiind curioşi, l-am vizitat în „bucătărie”.

Desigur, în ciuda circumstanțelor dificile, totul a decurs fără probleme. Conform programului, cina, anunțată pentru ora șapte, a început la fix și a fost deschisă cu șampanie Carassia – această deschidere înseamnă de fapt că personalul a servit oaspeții până când toată șampania răcită s-a epuizat.

„Gazda evenimentului nu poate fi aici cu noi, are o sarcină mai mare: încearcă să organizeze un festival cu șapte până la zece mii de vizitatori în Valea Boroș, unde mergem și noi, dar mi-a cerut să-i interpretez cuvintele și să vă doresc poftă bună pentru cină”, a spus Attila Nemesvölgyi înainte ca mâncarea să fie servită, după care i-a mulțumit societății feroviare din Ungaria (MÁV) pentru că a asigurat condițiile tehnice și le-a pus la dispoziție un personal atât de profesional.

„Nu aș risca să mă plimb pe acest tren echilibrând o tavă și două pahare de șampanie. Ei o fac fără nicio problemă!”, le-a mulţumit ospătarilor.

Aperitivele meniului cu patru feluri alcătuit de András Wolf și echipa sa așteptau deja la intrarea vagonului restaurant când bucătarul a dezvăluit încă un secret:

„Nu am călătorit cu trenul niciodată. Când am fost în vizită la Adorján, în martie, ne-a venit ideea să facem o cină pe un tren. Am încercat să alcătuim un meniu care să reflecte tradițiile restaurantului Gundel. Sper că toată lumea va avea o experiență bună!”, a salutat oaspeții și apoi i-a felicitat pe bucătarii prezenți pentru recomandările de stele Michelin, care au fost publicate cu trei zile înainte de plecarea trenului.

Am putut gusta preparate legendare din meniul Gundel cu patru feluri. Ca aperitiv, am încercat un paté de ficat de gâscă cu tobă, servit cu legume murate și pâine din aluat. Era divin! Acesta a fost urmat de o supă paloț din carne de miel, iar ca fel principal am primit piept de rață rozé cu o garnitură de mazăre galbenă și caise picante. Până când am ajuns la desert, faimoasele clătite Gundel, la masa lui Zoltán Nagy a apărut o boxă portabilă și a început o petrecere total spontană, o petrecere atât de bună încât chiar și poliția ungară de frontieră era geloasă pe noi! S-a spart gheața și eu m-am liniștit și am comandat încă un pahar de vin, iar Hotdog, fiind un fotograf etic, bine-crescut, și-a lăsat aparatul de fotografiat în cușeta noastră, după ce am votat în unanimitate că ar fi nepoliticos să documentăm seara de aici. Între timp, am ajuns la frontiera română, unde controlul durează mai mult, iar pentru a face acest timp de așteptare fericit, Nemesvölgyi a invitat pe toată lumea la un gin tonic pregătit din noul gin Babka.

Petrecerea care a durat până dimineața s-a încheiat în vagonul lui Babka. Eu m-am dus la culcare la ora două, dar Hotdog a stat până dimineață cu vânzătorul irakian al barului de bere artizanală Madhouse, cu care – cum spune el – au devenit prieteni pe viață. Trenul – și astfel și bucătarii invitați – avea o întârziere de două ore, deoarece am mers pe o altă cale mai lungă din cauza unei greve, dar nimeni din compania noastră excelentă nu s-a panicat. Dimpotrivă, am dormit mai mult și ne-a rămas timp să bem încă un cappucino înainte să ajungem la Miercurea-Ciuc. Pál Tóth nu a dormit deloc, cel puțin asta mi-a spus la o cafea, așa sigur a avut timp să încerce „sandwich-ul cald bizar” al lui Lajos Bíró, servit la mic dejun.

Trenul gastro a fost un succes, iar anul viitor organizatorii vor să conecteze la trenul programat trei vagoane restaurant și șase vagoane de dormit. Noi cu siguranță vom fi pe acel tren!