Februarie a adus în sfârșit iarna adevărată, cu frigul amar, parfumat, scârţâitul zăpezii de sub picioarele noastre și soarele orbitor de strălucitor. Și de îndată ce a nins, a început sezonul sporturilor de iarnă: în sfârșit am avut posibilitatea să facem drumeții în peisaje pitorești și nu în noroi și a venit timpul să ne curățăm clăparii pentru schi, pârtiile fiind deschise. Totuși, în timp ce pentru unii sezonul sporturilor de iarnă este Mecca relaxării, pentru alții înseamnă muncă grea. De exemplu, este perioada cea mai aglomerată în ceea ce privește activitatea salvamontiștilor. Bucătăria și Grădina Secuiască a invitat la un ceaun bogat băieții de la Salvamont Ciuc și Serviciul Public Salvamont și Salvaspeo al Consiliului Județean Harghita, care au povestit despre munca lor în timp ce ne ajutau la gătit.

În vreme frumoasă, dar în frig amar, așteptând o furtună, am pornit spre Hargita Băi, pentru a invita la o masă salvamontiștii profesioniști și voluntari staționați acolo. Pe drumul spre Hargita Băi, cum i se potrivește iernii, este zăpadă. Totuși, toate acestea nu reprezintă un obstacol pentru cei care vor să se relaxeze și pentru iubitorii de sporturi de iarnă. Stațiunea este plină de turiști, mașinile și autobuzele sunt parcate peste tot, sportivii purtând echipament de schi sunt în drum spre pârtii, familiile merg cu sania pe lângă drumul principal. Sosirea noastră este însoțită de sirena unei ambulanțe. Ulterior am aflat că un bărbat a suferit o accidentare la genunchi pe una dintre pârtiile de schi, iar salvamontiștii au intervenit și l-au predat în siguranță echipajului de pe ambulanță, care l-a dus la spital. Așa cum ne-au povestit salvamontiștii, numărul accidentelor variază de la o zi la alta: uneori, trebuie să salveze mai mulți oameni de pe pârtii, din pădure, traseele turistice, alteori ziua este, din fericire, fără evenimente. Activitatea este însă imprevizibilă, pentru că de îndată ce sună telefonul, la fața locului merg cel puțin patru persoane, acesta fiind numărul minim necesar pentru a transporta targa în siguranță. Auzind acest lucru, echipa noastră începe să se roage ca nimeni să nu se accidenteze în timpul gătitului în stațiune, pentru că atunci salvamontiștii vor înlocui rapid lingura de lemn cu bocanci, schiuri și o trusă de prim ajutor și ne vor lăsa la baza lor să ne ocupăm noi de mâncare și gătit. Din fericire, pentru noi, dar și pentru turiști, această zi a fost una ușoară, echipele din Harghita Băi primind în total două apeluri.

Totuși, la baza Salvamont toată lumea este gata de acțiune, mulți salvamontiști erau staționați în clădirea mare, caldă și ordonată. În curte erau parcate diverse vehicule – am testat aceste minuni care traversează orice obstacol, și pot să vă declar, sunt sigure. Intrarea era frumos curățată, în hol, s-au aliniat drept papucii, iar într-o altă cameră echipamentele de schi. Atmosfera din clădire era excelentă și am ajuns într-o companie bună, familiară. Majoritatea salvamontiștilor sunt tineri și sunt voluntari, fiind atrași săptămână de săptămână în vârful muntelui de provocarea muncii, mișcării și dragostei pentru natură.

Plăcut și de folos

Echipa noastră, deoarece mulți dintre noi nu sunt atât de încântați de frig, zăpadă și munte, s-a gândit să evoce atmosfera verii și să servească salvamontiștilor unul dintre cele mai vechi feluri maghiare de mâncare de câmpie: „slambuc”. Interesant este faptul că această mâncare pe bază de tocană conține și paste, deci este o sursă excelentă de energie pentru echipa care desfășoară o muncă fizică grea în frig. Salvatorii montani ne mulțumesc anticipat pentru invitația noastră la prânz, iar opt dintre ei se implică imediat în pregătiri: o echipă curăță zăpada afară pentru ceaun, alta pregătește cafea și ceai în bucătărie, iar László György, adică Lackó, șeful echipei Salvamont Ciuc și Ottó Kirmájer, voluntar, ne ajută la curățarea, mărunțirea legumelor și a slăninei.

„Când eram în clasa a 10-a, am avut o oportunitate și am devenit voluntar în echipă. Am venit în prima zi, l-am cunoscut pe Beri, care mi-a prezentat activitatea salvamontiștilor. Am început cu un exercițiu: căutare în avalanșă. Deci era tare interesant. Între timp am fost în mai multe drumeții pe munte, am început să cunosc traseele noastre turistice și pur și simplu mi-am dat seama că locuim într-un loc absolut uimitor și că-mi plac aceste activități și îmi place să îi ajut pe oameni. Este un meșteșug intens, nu ne plictisim niciodată”, ne-a povestit Lackó.  

Ottó, care este kinetoterapeut calificat și a lucrat în bucătăria mai multor restaurante locale, are o poveste foarte asemănătoare. S-a mutat acasă din Cluj-Napoca în timpul pandemiei de coronavirus și pentru că prietenii lui nu locuiau în Miercurea-Ciuc, Ottó a decis să facă ceva plăcut, dar de folos. Așa a devenit salvamontișt voluntar. Iar aceasta este o activitate chiar de folos, întrucât salvamontiştii sunt primii care intervin în cazul diverselor accidente produse pe munte. Potrivit băieților, cele mai frecvente cazuri sunt entorsele, picioarele rupte, încheieturile rupte și rănile la umăr.

„Sunt și cazuri mai complexe, dacă individul se lovește la cap sau suferă o leziune la piept. În astfel de cazuri, apar complicații. De fapt, trebuie să fim pregătiți pentru orice, pentru că suntem primii care intervenim. Multe depind de munca noastră, pentru că primele minute de prim ajutor pot decide între viață și moarte”, a mai adăugat Lackó.

Salvare vara și iarna

Diferența dintre salvamontiști voluntari și profesioniști este că voluntarii pot să stea la bază numai în weekend, pentru că în timpul săptămânii ei lucrează altundeva, iar salvamontiștii profesioniști sunt pe munte și în zilele lucrătoare. În sezonul de iarnă, programul lor de lucru coincide cu programul pârtiilor de schi: până la pornirea teleschiurilor, salvamontiştii au verificat şi pregătit deja echipamentul, au repartizat sarcinile şi sunt gata de desfăşurare. Iar atunci când pârtiile de schi se închid, se încheie teoretic şi ziua de muncă a salvamontiştilor. Teoretic, deoarece accidentele pot avea loc oricând, ei încearcă să se asigure că o persoană o să fie întotdeauna de serviciu pe munte.

Am aflat că pentru a deveni salvamontist, în primul rând, trebuie obținute avizele necesare. În al doilea rând, condiția fizică bună, dragostea pentru munte și cunoașterea diverselor sporturi precum schiul și tehnicile utilizării frânghiilor sunt esențiale. Dar și alpinismul este important, deoarece salvamontiștii nu se relaxează nici măcar vara.

„În timpul verii, salvăm mai mulți oamenii rătăciți în drumeție sau care culeg ciuperci. Imaginați-vă că un culegător de ciuperci caută ciupercile uitându-se la pământ, iar atunci când se uită în sus, își dă seama că nu știe unde este, în ce direcție să pornească. Avem destul de multe astfel de cazuri. De obicei, le putem rezolva cu succes. Desigur, sunt turiști pierduți sau tăietori de lemne care sunt loviți de copaci, așa că salvăm și muncitori”, ne-a povestit Lackó.

„Desigur, iarna este sezonul nostru principal, când avem cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, vara este la fel de incitant ca iarna, pentru că vara facem mai mult alpinism, speologie, drumeții pe trasee turistice și avem o mulțime de programe pentru copii. Vara, investim mult mai multă energie în activitățile care înseamnă întreținere și aici nu mă refer doar la echipamentele noastre, ci la întreținerea traseelor turistice, a celor de cățărat pe stâncă etc. Petrecem mult timp în natură. Deci eu cred că această activitate oferă lucruri interesante pe tot parcursul anului”, am aflat de la Örs Fekete, șeful Serviciului Public Salvamont și Salvaspeo al Consiliului Județean Harghita. Örs este salvamontist de 17 ani și susține că aceasta este o muncă extrem de satisfăcătoare. Ei ajută o mulțime de oameni, lucrează cu mulți voluntari, într-o echipă excelentă. „Desigur, există și o altă față a muncii, când trebuie să sari pe munte în timpul unei sărbători sau în mijlocul celui mai mare program de familie. Dar aceasta este frumusețea și dificultatea profesiei”, a mai adăugat el.

Anti, coșmarul munților

Zsolt Bertóti, Beri, a fost salvamontist voluntar timp de 19 ani, timp în care a schiat, a făcut drumeții și a studiat acasă și în străinătate. În prezent lucrează ca salvamontist profesionist, este reprezentantul PR neoficial al echipei Salvamont Ciuc. Reprezentantul PR deoarece Beri este chipul și vocea videoclipurilor pline de umor în care echipa de la Salvamont Ciuc le arată oamenilor cum să se comporte corect la munte, astfel încât să nu reprezinte un pericol pentru ei înșiși și pentru ceilalți. Astfel încât să nu devină un Anti, adică anti-exemplu creat de salvamontişti, coşmarul munţilor, salvatorilor montani şi turiştilor. Potrivit videoclipurilor, Anti se află peste tot și este ușor de recunoscut pentru că este cel care face drumeții în papuci, schiază în blugi, claxonează când semaforul este galben sau ne lovește cu căruciorul în magazine.

„Ne-am gândit că, având atâtea cunoștințe și experiență, de ce să nu le împărtășim oamenilor? La urma urmei, mulți oameni fac ceea ce fac nu din prostie, ci din motivul că nu știu să facă mai bine. Să conduci pe pârtia de schi cu mașina este o prostie, dar să faci drumeții în sandale și nu în bocanci de drumeție nu este. Acești oameni nu știau că există astfel de bocanci, nu le-a spus nimeni și oricum e vară, e cald”, a explicat Beri cum s-au născut videoclipurile, în timp ce lucra la focul de sub ceaun. El a mai adăugat că, din fericire, în pofida videoclipurilor amuzante, oamenii îl iau în serios și îl ascultă.

Beri a fost ajutat de Róbert Molnár la reaprinderea focului și la amestecarea mâncării – „slambuc”-ul trebuie amestecat de minimum 32 de ori pentru a fi bun. Róbert Molnár a devenit salvamontist profesionist în decembrie 2021, după opt ani de voluntariat. El, ca mai mulți membri ai echipei, este un paramedic calificat. Potrivit băieților, salvamontiștii întotdeauna învață ceva nou, găsesc un domeniu în care se pot dezvolta. Cu toate acestea, nu toți din echipă știu totul: sarcinile sunt împărțite, unii se pot descurca cu drona, alții se pregătesc pentru a fi paramedici.  

„Acesta este un mod de viață. Cei care intră în sistem ca voluntari nu ne părăsesc de obicei”, spune Róbert, potrivit căruia a fi salvamontist presupune o dragoste pentru natură, mișcare și libertate, abilitatea de a merge, de a lucra, de a face drumeții, de a se antrena, de a face exerciții și de a întreține echipamentul pe tot parcursul anului. El crede că acestea sunt forțele motrice care transformă această profesie într-un stil de viață.

Slambuc

Ingrediente pentru 4 persoane:

• 10dag slănină

• 20dag cartofi

• 50dag paste „lebbencs”

• sare după gust

• 1 linguriță de boia dulce

• 1 ceapă

• 1 lingură de masă de untură

• 1 roșie

• 1 ardei verde

Mod de preparare:

Tăiem slănina în cuburi mici pe care le punem într-o oală turnată de fier împreună cu untura. Topim slănina pe foc mic, după care condimentăm untura cu boia dulce. Mărunțim pastele și le prăjim amestecând continuu în untură până se rumenesc. Adăugăm ceapa, roșia, ardeiul, cartofii curățați și tăiați în cuburi, după care turnăm peste atâta apă cât să acopere ingredientele. Amestecăm continuu, iar atunci când a absorbit apa, o mai completăm câte puțin până când totul s-a înmuiat. Se spune că un adevărat „slambuc” este amestecat bine de minim 32 de ori.  

(Sursă: sobors.hu)