În ultima lună a verii, care îi poartă numele împăratului roman Augustus Octavianus, m-am întrecut și am pregătit un răsfăț cu adevărat regal. Normal, aceste feluri le putem pregăti în orice lună, nu numai în lunile care poartă numele unui împărat roman, ne putem răsfăța cu ele oricând. Merită să ne tratăm și pe noi înșine ca pe niște regi sau regine – măcar uneori, deoarece viața de zi cu zi nu ne permite să trăim ca niște împărați. Dar uneori, de sărbători, putem mânca și noi ca niște regali. Nici nu merită să încercăm să trăim ca împărații – să ne gândim la Augustus, care a devenit suveran după asasinarea tatălui său adoptiv. Nu putem trăi fără mâncare, deci de ce să nu îi oferim șansa de a fi nu doar hrănitoare, ci și frumoasă și gustoasă? De ce să renunțăm la felurile regale și la ingrediente regale?

Coronation chicken (Salată de pui)

Această mâncare îi poartă numele lui Poulet Reine Elizabeth și a fost creat cu ocazia festivităților de încoronare a Reginei Elisabeta a II-a, în 1953, de către profesorii Şcolii de Gastronomie Le Cordon Bleu. Ei au fost însărcinați să creeze un preparat care să fie deosebit, să poată fi pregătit din timp și, în același timp, să poată fi servit cu ușurință la un prânz festiv pentru 350 de persoane. Această salată, care s-a născut din bucătăriile europene și indiene, nu este una ușoară – niște rețete arată că carnea trebuie să aibă o temperatură internă de 63°C, pregătirea sosurilor reci și fierte, frișcă... Din fericire, există deja și o variantă simplificată, de care am profitat și eu, având în vedere că pregătirea mea nu ajunge până la nivelul Cordon Bleu. Și condimentarea este foarte variată și complicată. Eu aș fi eșuat la chutney-ul de mango, dar cred că mulți au avut probleme cu acest chutney, motiv pentru care s-a născut varianta cu caise. Inițial, preparatul era servit cu orez și mazăre verde, dar poate fi pus și în sandvișuri, peste salată verde, într-o tortilla ori pe o felie de pâine de casă cu cartofi, încă ușor caldă sau prăjită.

Ingrediente:

• 2 buc. piept de pui

• 4 dl supă de tăiței

• 6 linguri de maioneză

• 2 linguri smântână/iaurt

• 4 linguri mango

• 3 linguri de ulei

• 1 ceapă mai mică

• 1 dl vin roșu

• 1 linguriță de zahăr

• 1 foaie de dafin

• 1 linguriță mică de curry

• 1 lime – coaja rasă și puțin suc

• migdale

• sare, piper

Mod de preparare:

Încălzim până la fierbere supa de tăiței, adăugam carnea de pui, după care, acoperim cu un capac şi, la foc mic, fierbem 7-8 minute (putem turna peste puțin vin alb). Lăsăm carnea să se răcească în supă, după care o tăiem în mici cubulețe. Călim ceapa în ulei, condimentăm cu curry și turnăm peste vinul roșu. Adăugăm zahărul, sarea, foaia de dafin, piperul și fierbem la foc mic, neacoperit, 10 minute, după care adăugăm sucul și coaja rasă de lime. Strecurăm. Amestecăm maioneza, smântâna, sosul și carnea. Lăsăm preparatul la rece, chiar și o zi. Îl putem servi cu migdale prăjite și cubulețe de mango proaspăt.

Supă Regelui

Există regele supelor, iar acest preparat diferă de la o persoană la alta (pentru mine, supa kimchi este câștigătoarea absolută). Există și supele preferate de regi, rămase documentate pentru posteritate. Și există Supa Regelui, care nu poartă degeaba denumirea, chiar este o supă excelentă.

Într-o bucătărie regală era, cu siguranță, o forfotă neîntreruptă. Jumătăți de vită, porci, gâște și curcani își așteptau rândul pentru a ajunge în farfuria unuia sau a mai multor suverani. Aici nu lipsea niciodată nimic: mirodenii exotice, legume alese, carne de cerb și trufe din belșug. Iar dintre toate acestea alegea cea mai pricepută armată de bucătari: tocau, tăiau, rumeneau, coceau ingredientele superioare. Pentru că, nu-i așa?, un rege nu avea doar o armată pe câmpul de luptă, ci și una în bucătărie, fiindcă după bătălii, conducătorii trebuiau să-și refacă puterile. Și aici intrau spălătorii de vase, ajutoarele de bucătari, sous-chefii, chefii și maestrul bucătar. Cu toate acestea am vrut să spun că aici toate ingredientele sunt de cea mai bună calitate, iar fiecare persoană într-o bucătărie regală își face meseria la cel mai înalt nivel. Și supa de mai jos și-a câștigat numele tocmai pentru că reunește o mulțime de ingrediente alese, transformate într-un preparat demn de o masă regală.

Ingrediente:

• câteva felii de piept de porc afumat

• 3 cepe galbene

• ½ kg carne de vită

• ½ kg carne de porc

• câteva buc. de pătrunjel (rădăcină)

• 1 țelină

• 1 legătură de pătrunjel verde

• 2 linguri de făină

• floare de nucșoară

• 4-5 ouă

• brânză de oaie

• sare, piper

Mod de preparare:

Într-o oală mare sau într-un ceaun prăjim pieptul de porc, adăugăm cepele, cărnurile, legumele tăiate și călim până încep să se rumenească. Turnăm peste apă, condimentăm cu sare, piper, floare de nucșoară și gătim până ce este gata. Servim cu ouă fierte tăiate pe lungime și pătrunjel verde măcinat, precum şi cu felii de pâine prăjită acoperite cu brânză de oaie.

Platou țărănesc

Pentru ca existența clasei conducătoare să fie justificată, este nevoie de un popor cât mai numeros, care să aibă nevoie de îndrumare și pe care aceasta să-l poată călăuzi cu bunăvoință și sfaturi înțelepte pe calea cea bună (pentru cine este cea bună, asta este deja o altă discuție). Iar oamenii de rând își vedeau de viață: lucrau, trăiau și supraviețuiau, în cele mai fericite cazuri se odihneau și mâncau, mai mult sau mai puțin. Unul dintre grupurile care au alcătuit poporul au fost țăranii, care au lucrat pământurile și au crescut animalele. Pe vremuri, dacă într-o bucătărie țărănească era mare forfotă, aceasta se datora faptului că întreaga familie locuia sub același acoperiș. Mâncau ceea ce era în sezon, ceea ce găseau în jurul casei, multe rămășițe de mâncare nu au ajuns la animale. Iar acest fel, pe care vi-l prezint acum, era unul de duminică, de sărbătoare, deoarece este foarte bogat. 

Ingrediente:

• 100 grame ciuperci

• 50 grame prune uscate

• 1 ceapă

• 400 grame varză dulce

• 400 grame varză murată

• 400 grame spată de porc

• 200 grame piept de porc (afumat)

• 200 grame cârnați

• 2 linguri de untură

• 1 linguriță de boia  

• 3 foi de dafin

• 1 dl vin roșu

• sare, piper

Mod de preparare:

Feliem sau tăiem în cubulețe toate ingredientele. Prăjim ceapa, ciupercile, carnea și cârnații în untură, condimentăm, după care adăugăm varza dulce și cea murată și prunele uscate. Turnăm peste vinul roșu, niște apă și fierbem până ce este gata. În loc de prune putem folosi și răchițele. Nu este o mâncare dietetică, iar noi am băut și restul vinului, ca să ușurăm digestia. 

Kaiserschmarrn (Firimituri imperiale)

Istoria acestui desert îi include pe Francisc Iosif I, fost Împărat al Austriei, Rege al Ungariei și conducător al celorlalte state ale Monarhiei Habsburgice și soția sa, Sissy, precum și diferite povești despre cine a creat acest preparat și pentru cine. Dar pe mine sincer, după atâția ani, nu prea mă interesează istoria, ceea ce m-a atras către acest fel este tehnologia, deoarece nu sunt cel mai mare fan al clătitelor. Pur și simplu, gătire în ulei sau alte tipuri de grăsime nu sunt pe placul meu. Normal, în copilăria mea nici eu nu am stat ore lungi lângă un şnițel, mai ales că am auzit de nenumărate ori că niște copii din Africa ar mânca cu mare poftă această mâncare. Așa că trebuia să dispară tot din farfurie. Și astăzi, în Africa, multe dintre lucrurile pe care noi le aruncăm ar fi apreciate, dar aceasta este o altă discuție. Din fericire, Kaiserschmarrn-ul meu este distrus imediat, oricând îl pregătesc și n-a fost nevoie să-i încurajez pe ceilalți, cum eram încurajat eu odinioară, să îl mănânc.

Ingrediente:

• 4 ouă

• 60 grame zahăr

• 1 pachet de zahăr vanilat

• 1 vârf de cuțit de sare

• 1 lămâie

• 300 grame griș de grâu

• 4 dl lapte

• 50 grame unt + niște unt pentru prăjire

Mod de preparare:

Batem ouăle amestecate cu sare și zahăr până ce obținem o compoziție cremoasă. Adăugăm coaja rasă de lămâie, grișul de grâu și apoi laptele. Adăugăm și untul topit. Lăsăm compoziția la frigider pentru cel puțin o oră. Încingem niște unt într-o tigaie mai mare, turnăm jumătatea aluatului, pregătim pe o parte. Întoarcem clătita, după care o rupem în bucăți mai mari. Rumenim frumos fiecare bucată. Procedăm la fel și cu restul compoziției. Servim cu zahăr pudră, gem de caise proaspăt pregătit sau gem de prune la cuptor. Noi am mâncat cu caise cu vin roșu, deoarece prunele de pe pom nu sunt încă gata să fie coapte la cuptor.