Dacă m-ar chema alternativ șofran (indian) sau ghimbir (galben), aș fi puțin confuz. Dar turmericul, înfruntându-şi propriile denumiri, în mod încrezător, cu bucurie, dă lumina soarelui, delicateţea, efectul vindecător tuturor lucrurilor în care se pune. Face acest lucru de foarte mult timp, a apărut și în Grecia antică, unde locuitorii i-au dat numele de ghimbir galben, negăsind unul mai potrivit.
În cele din urmă, după o lungă așteptare, în 1753, a fost înregistrat ca Curcuma longa. Datorită gustului exotic și culoarea aurie, eu m-am îndrăgostit de el pentru totdeauna. De un an bun am beneficiat și de efectele sale medicinale, întrucât este de mare ajutor în problemele articulațiilor genunchiului, reduce durerea și rigiditatea, stimulează circulația sângelui, întărește sistemul imunitar și regenerează țesuturile.
Dar acum ar trebui să vorbim despre rolul lui din gastronomie, să-l cunoaștem un pic mai bine, în particular, pentru că nu este un personaj popular în regiunea noastră, nu a crescut încă în grădinile secuiești și nici nu apare prea des în bucătăriile secuiești. Ne îndrăgostim de aroma lui caracteristică sau îl urâm pentru totdeauna, chiar dacă se remarcă din multitudinea condimentelor chiar prin gustul său distinct, care este excelent pentru a transforma mâncăruri mai obișnuite în feluri de neuitat, ceea ce nu este un factor de neglijat în perioadele de post. Un condiment unic poate ridica orice fel la un nivel complet diferit de plăcere.
Trebuie să recunosc, nu am excelat în utilizarea unei varietăți de condimente pentru o lungă perioadă de timp, dar acum încerc să compensez asta, cu mai mult sau mai puțin succes – dar oricum știm că ceea ce s-a întâmplat poate fi reluat doar pe înregistrări. Nu vă fie teamă să vă abateți de la bulevardul sigur presărat cu sare, piper și boia, poteci întortocheate vă pot duce într-o lume fantastică de gusturi și mirosuri minunate! În sezonul mai rece, nici culoarea nu poate fi neglijată, după atât de mult alb, gri și albastru neprietenos, admirarea unei farfurii cu mâncare galbenă strălucitoare, însorită, te poate umple cu căldură și fericire. Ea dispare de pe farfurie cu o viteză record, dar din haine sau fețe de masă nu dispare așa de repede. Este un om – produs de îndepărtarea a petelor – spectaculos cel care poate face față acestei sarcini. Așa că haideți să aducem lumina soarelui pe farfuriile noastre, dacă pe cer nu prea vrea să apară!
Rămânând fidel tradiţiilor familiale – ceea ce constă în faptul că raportul individ activ în biserică/familie este semnificativ mai mare –, și eu am biserica mea. Așa cum poetul nostru Sándor Petőfi, și eu mă reped în cuină (Sándor Petőfi are un poem denumit M-am repezit în cuină…, tradus în limba română de Csata Ernő) foarte des, care este dumbrava mea preferată din toată casa. Dar, acolo nu aprind nici pipa mea (referire la poezia menționată: M-am repezit în cuină,/Unde am aprins o pipă…), nici altceva – adică nu prea des! Îmi extind constant cunoștințele și știu că nu mai este cum a era înainte, nici în gastronomia secuiască, trebuie să ne adaptăm la obiceiurile noi și să recunoaștem dacă ceva nou este și bun! Așa poate ajunge în oala pentru supe, câteodată, o supă cremă în loc de supă de cartofi cu tarhon.
Ingrediente:
• 3 cartofi dulci ca un pumn
• 1 cartof
• 2 morcovi
• 1 ceapă
• 1 cățel de usturoi
• sare, piper
• 1 linguriță de turmeric
• ½ linguriță nucșoară
• ½dl vin.
Mod de preparare:
Prăjim legumele în ulei, turnăm peste vin, apă, le gătim, după care le pasăm cu un blender vertical. Dacă ne place, amestecăm cu smântână de gătit să fie mai mătăsos. Apropo, toate supele mele cremă conțin cartofi, ca înlocuitor al îngroșării cu făină sau amidon, deoarece cartofii conțin ambele și așa ajung în oală în forma lor originală.
Aș dori să elimin ideea greșită că orice vin „ghemuit” – adică trecem ghemuiți sub ferestrele vecinilor ca să nu fim forțați să mai bem o dată din lăudatul lor vin de casă – poate fi turnat la mâncărurile noastre, deoarece cu cât ingredientele noastre sunt de calitate mai bună, cu atât rezultatul final este mai gustos!
Partea bună a gătitului este că avem opţiuni, putem trăi cu ele şi chiar putem stabili reguli noi. Este o democrație adevărată! Care este de fapt un sistem politic care rezultă din puterea membrilor societăţii (chiar familiile noastre) care au dreptul de vot. Democraţia noastră se bazează, printre altele, pe participarea membrilor la afacerile publice. Chiar și în bucătărie! Ceea ce arată în felul următor: eu sunt implicat în gătit și în curățarea vaselor, iar ceilalți în consum. Dar nu ne-aș numi soldați ai societății de consum – ceea ce duce la deteriorarea relațiilor umane și valorilor personale – pentru că încă mai putem lucra împreună, apreciind punctele forte şi ignorând, de obicei, slăbiciunile celuilalt. Deci, în spiritul postului și al serviciului public, vom călători (online) în India, unde, după niște bătăi de cap, găsim rețeta curry-ului perfect (pe care nu o luăm prea în serios), cumpărăm ingredientele numeroase, le gătim și apoi ne umplem stomacul.
.jpg)
Ingrediente:
• 500g mazăre galbenă
• 2 cepe roșii mai mici
• 2 căței de usturoi
• 1-2 lingurițe de ghimbir măcinat sau
2-3 cm de ghimbir proaspăt ras
• 2-8 ardei chili
• 2 lingurițe chimion nemăcinat
• 1 lingură de garam masala
• 4 roșii
• 1 lingură turmeric
• 6 linguri de masă ulei de măsline
• sare
• 1/4 lingură de masă nucșoară măcinată
Mod de preparare:
Fierbem mazărea în atâta apă cât să acopere și de încă patru degete. În ulei călim ceapa, adăugăm ardeii chili, ghimbirul, usturoiul, condimentele, roșiile și 0,5dl de apă și fierbem. Ca ultim pas, amestecăm cu mazărea galbenă.
Existența unui desert care conține turmeric este nouă chiar și pentru mine (a fost un șoc asemănător când am descoperit combinația de nucșoară și plăcintă americană cu mere, pe care nu o fac prea des numai din motivul că am tendința să mănânc o tavă întreagă), dar după ce l-am încercat și l-am găsit bun, a fost adăugat pe lista mea de deserturi care pot fi preparate rapid și consumate fără prea multe regrete.
Partea de iaurt cu lămâie verde – sau fructe proaspete vara – este ajutorul meu rapid în cazul scăderii glicemiei. Celălalt este grișul cu lapte, dar aceasta este o altă poveste. Desertul nostru servit în pahare cu un blat de biscuiți și unt sau de pișcot, se poate transforma într-un tort.
.jpg)
Ingrediente pentru aluatul de iaurt:
• 400g iaurt grecesc
• 200ml frișcă
• 3 linguri de masă de miere
• 1 lime
• 3 lingurițe de gelatină
Ingrediente pentru jeleul cu mango și turmeric:
• 700g mango
• 1 linguriță mică de turmeric
• 2 linguri de masă de zahăr pudră
• 4 lingurițe de gelatină
Mod de preparare:
Batem bine iaurtul și frișca, la care adăugăm mierea. Înmuiem gelatina pudră în zeamă de lămâie pentru câteva minute, după care încălzim până gelatina se topește. După ce s-a răcit puțin, adăugăm treptat la amestecul cu iaurt. Distribuit în pahare, punem în frigider.
Mangoul tăiat în cuburi îl fierbem în puțină apă și îl pasăm cu turmeric și zahărul pudră. Înmuiem gelatina în apa în care am fiert fructul, încălzim și amestecăm în piureul de mango. Turnăm peste crema întărită și punem înapoi în frigider până ne lasă răbdarea noastră.
Apropo, putem pregăti și o băutură cu turmeric, numită golden milk, adică lapte auriu, care este o rețetă veche din India, folosită în medicina tradițională de acolo, ayurveda. Baza rețetei este laptele, ghimbirul și turmericul, acestea fiind fierte de obicei cu scorțișoară, nucșoară și alte condimente (piper, piper Cayenne, miere, sirop de agave, ulei de cocos). Această băutură minune reduce stresul și îmbunătățește calitatea somnului, are și efect antiinflamator, ajută la funcționarea sistemul gastrointestinal, reduce problemele digestive și îmbunătățește funcționarea sistemului imunitar.
