Rusaliile, adică pogorârea Sfântului Duh, sunt sărbătorite în biserica creștină la cincizeci de zile de la Învierea Domnului (denumirea greacă – pentekoszte – înseamnă 50). În această zi, Iisus a trimis Duhul Său Sfânt la ucenicii Săi, însoțit de sunet de vânt și de foc, de parcă şi-a botezat ucenicii și a făcut un legământ cu ei. În timp ce Crăciunul este ziua în care S-a născut Iisus, Rusaliile reprezintă ziua în care s-a născut biserica.
Deci, ar trebui să sărbătorim într-un mod adecvat această zi! Ca și în cazul tuturor sărbătorilor noastre bisericești importante și de ziua Rusaliilor obiceiurile creștineşti sunt amestecate cu cele păgâne, iar tradițiile noastre actuale s-au născut prin fuzionarea acestor două lumi. Cel mai popular (sau notoriu) obicei maghiar este numit Regatul de Rusalii, care, potrivit unei zicale maghiare, este ceva ce nu ține mult timp (este scurt ca Regatul de Rusalii). Acest obicei era popular chiar și în Evul Mediu, flăcăul potrivit, adică Regele de Rusalii, era selectat la un concurs de competențe și devenind lider era invitat la toate nunțile, petrecerile și serbările și chiar și în cârciumi putea să bea orice gratuit. Regatul de Rusalii a durat de la o săptămână până la un an, până când un bărbat și mai priceput a detronat Regele – nu s-a mirat nimeni de acest fapt, detronarea era un obicei popular în istoria omenirii, s-a întâmplat chiar și în cadrul familiilor. Fetele, în numele egalității de șanse, au ales și ele o Regină de Rusalii – care era frumoasă și nu puternică – și care, din când în când, a mărșăluit în cortegiile de nuntă, braț la braț cu Regele. De Rusalii au îndepărtat și copacii împodobiţi de băieți pe 1 Mai, care erau puși în fața caselor în care locuiau fete necăsătorite. Cu toate acestea, în regiunea noastră, Pelerinajul de Rusalii de la Șumuleu-Ciuc este cel mai important eveniment, cu rădăcini în 1567, iar oamenii îşi amintesc în această zi de un eveniment care a început ca un război religios între frați și care s-a încheiat cu o retragere pașnică.
Legat de Rusalii, pe lângă obiceiurile religioase și populare merită menționate și cele gastronomice. Ca la fiecare sărbătoare, încercăm și acum să punem pe masa noastră mâncăruri delicioase, cum a fost pe vremuri și cum este și astăzi. Este un lucru important și de apreciat faptul că noi încă pregătim mâncarea cu propriile mâini (cel puțin majoritatea dintre noi), ca strămoșii noștri! Pentru că Rusaliile pică de obicei la sfârșitul primăverii, pivnițele noastre sunt foarte goale, carnea de porc este numai o amintire frumoasă, prețul legumelor proaspete ajunge până la stele, iar din aceste motive ingeniozitatea funcționează la cel mai înalt nivel. Ar trebui să avem o bucată din mielul de Paște undeva în congelator, un pui care zgârie pământul în curtea noastră sau a vecinului și ar trebui să găsim și niște cepe uitate în pământ la culesul de toamnă. Să pregătim mâncăruri de Rusalii, regale adecvate și potrivite pentru o zi de naștere!
Supă Palóc/Paloț
Nu era numai favorita lui Kálmán Mikszáth (paloții sunt un subgrup de etnie maghiară din Ungaria și Slovacia; dar supa Paloț nu are nicio legătură cu paloții, aceasta a fost creată de celebrul János Gundel, fondatorul dinastiei Gundel din Budapesta pentru scriitorul maghiar Kálmán Mikszáth, care era numit „cel mai mare Paloț”), era o mâncare populară de Rusalii. După ce am stat atâta timp închisă în casă, am o tendință de a petrece cât mai mult timp în aer liber şi dacă vremea îmi permite, să mănânc în aer liber. Deoarece supa Paloț este compatibilă cu ceaunul, ce putem să facem mai bine de Rusalii decât să gătim cu familia și prietenii?! Vreme strălucitoare, vânt mângâietor, bere rece, arome, mirosuri pătrunzătoare (despre fum nu vreau să vorbesc). Există o zi mai perfectă decât aceasta?
Ingrediente:
½kg pulpă de miel/umăr de miel, 2 linguri de masă de untură, 250g fasole verde (chiar conservată anul trecut, ascunsă în pivniță), 4 cartofi (tot de anul trecut, deoarece avem provizii), 2 morcovi, 1 pătrunjel, 1 roșie, 1 ardei, 2 cepe, 3 căței de usturoi, 2 frunze de dafin, 1 linguriță de chimen măcinat, 2 linguri de masă de boia dulce, sare, piper, smântână.
Nu avem nevoie de studii superioare pentru a pregăti această supă, cum ar fi, să zicem, în cazul metamfetaminei, avem nevoie doar de un ceaun bun/oală bună și ceva rutină în bucătărie. Din carne facem o tocană (cu untură, ceapă, boia dulce), la care adăugăm legumele. Aromatizăm cu frunze de dafin, chimen măcinat și smântână. Servită cu pâine cu cartofi pregătită la cuptor și o bere bună poate deveni unul dintre cele mai frumoase momente ale zilei!
Este binecunoscut faptul că nu numai oamenii, ci și animalele au denumiri diferite, specifice sexului, pentru diferite etape ale vieții. Așa s-a întâmplat ca puiul care n-a ouat încă să se numească puică. Este greu de găsit în zilele noastre, deoarece una dintre trăsăturile negative feminine (neadmiterea vârstei exacte) este caracteristică și ei și proprietarului. Dar dacă găsim puica (și o putem prinde), merită să pregătim această mâncare veche de Rusalii din ea.
Ingrediente:
1kg pulpă de puică, 2 morcovi, 1 pătrunjel, ½ țelină, 10dag mazăre, 10dag ciupercă, 6dag unt, 6,5dag făină, 1 lămâie, 1 legătură de pătrunjel verde, 1dl smântână de gătit.
Mod de preparare:
Punem la fiert carnea, iar atunci când începe să fiarbă, aruncăm apa, iar carnea o spălăm de câteva ori în apă rece. O punem înapoi la fiert într-un litru de apă cu legumele. Facem un rântaș din unt și făină (topim untul și încorporăm făina fără să formeze cocoloașe), după care adăugăm pătrunjelul verde. Atunci când carnea s-a înmuiat, îngroșăm mâncarea cu rântaș și condimentăm cu zeamă de lămâie și smântână. Putem servi cu orez, mămăligă, cartofi sau nokedli. După ce o consumă, chiar și Regele de Rusalii îşi linge toate cele zece degete!
Tort de migdale de Rusalii (Le colombier)
Francezii sunt nebuni după migdale, multe dintre prăjiturile lor sunt făcute cu făină de migdale în loc de făină de grâu. Sunt mai bogați ca noi, își pot permite! Acest tort este făcut în mod tradițional de Rusalii în Provence și numele lui se leagă de această sărbătoare: le colombier înseamnă coteţ de porumbei, care este casa porumbelului ce simbolizează Duhul Sfânt.
Ingrediente:
175g făină de migdale sau migdale tocate, 175g zahăr pudră, 1 albuș de ou, 4 ouă, 100g unt, 60g (3 linguri de masă) făină, fructe confiate (opțional).
Pentru glazură: 150g zahăr pudră, 4-5 linguri de masă de zeamă de lămâie.
Decor: 50g migdale feliate, fructe uscate.
Mod de preparare:
Adăugăm la amestecul de zahăr pudră și făină de migdale albușul de ou și ouăle, unul câte unul. Urmează untul, fructele confiate, făina și coacerea (180 de grade, aproximativ 30 de minute). Facem o glazură din zahăr pudră și zeamă de lămâie și acoperim tortul. Presărăm cu migdale feliate și/sau fructe.
Nu este un desert cu un conținut redus de calorii, dar, în opinia mea, un pic de zahăr este acceptabil în zilele de sărbătoare. Oricum, de când am devenit expertă autodidactă în fracturi de picior, mi-am dat seama (printre altele) că nu poți suferi doar pentru frumusețe, așa că nu mai sufăr pentru lucruri care nu merită. Oricum, ceea ce este frumos nu este garantat și bun, dar ceea ce este bun este întotdeauna și frumos. Sau ceva asemănător.
Un plus la sfârșit: dacă înmuiem flori de soc în vinul nostru alb cu gust necaracteristic, acesta o să aibă o aromă de Muscat.
