Dacă parfumul de scorțișoară și ghimbir evocă Crăciunul, pentru mine Paștele ajunge pe aripile unui buchet de nucșoară. O cunoaștem de secole, apare în cărțile de bucate scrise de Anna Bornemissza (a apărut în anul 1680) sau de István Cziffray (1816). Este ca un vin bun: în cantități mici este medicament, iar consumul excesiv poate avea consecințe dăunătoare – jenante.
Efectele sale pot varia de la revigorare la halucinații, datorită gustului și mirosului puternic, un vârf de cuțit este suficient pentru o masă. Totuși, fiecare are dreptul să decidă ce face cu el însuși, la ce își folosește capul: se uită la un ecran în timpul liber, citește o carte, se bucură de un peisaj, face autodescoperirea sau își pierde complet mințile într-o ceață de nucșoară. În aceste zile mă simt adesea de parcă sunt prizonierul unei halucinații deloc plăcute – deși sunt atent la rata substanțelor dăunătoare, psihedelice consumate. Din păcate, această lume a noastră este realitatea însăși, pe care am creat-o pentru noi înșine într-o stare complet trează. Sper doar că, datorită jertfei de Paște, ne va aștepta o viață mai curată, mai veselă! Până atunci, chiar dacă nu ne putem iubi aproapele, măcar să nu facem rău nimănui, mai ales nouă înşine! Vârfuri de cuțit de nucșoară, bucurii micuțe transformă călătoria spre destinația finală într-una mai suportabilă.
Cunoști cu adevărat un om doar când ai mâncat cu el șapte cuptoare de pâine – spune un proverb armenesc. Ei bine, pâinea făcută în cuptoare de pâine este un lux în zilele noastre, iar organizarea mâncatului în comun este la fel de greu de realizat. Dar putem să cunoaștem încet-încet gastronomia armenească dacă pregătim mâncărurile lor tradiționale. Mi se pare că au avut propria lor Cenușăreasa ca accesoriu de bucătărie, deoarece multe rețete se bazează pe linte – deși este îndoielnic dacă au ales mei, fasole sau linte, totul depinde de memorie (oricum îmi amintesc de linte)! Vosparur înseamnă supă de linte, are mai multe variante, dintre care am unit două. Putem pregăti cu carne, spanac, orez (mă gândesc că așa apare influența asiatică), cu piersici sau cu nucă și stafide. Azi își face debutul varianta cu carne de pasăre, care seamănă prea mult cu produsele gastronomiei din această regiune, motiv pentru care am unit-o pe aceasta cu varianta cu piersici, iar prin această unire supa noastră devine mai specială și festivă.
Ingrediente:
• 1/2 kg piept de pui
• 30 dag linte roșie
• 1 ceapă roșie
• 2 căței de usturoi
• 3 morcovi
• 4 cartofi
• 20 dag piersici uscate
• unt
• 1 legătură de pătrunjel
• nucșoară
• cimbrișor sau coriandru (opțional)
Mod de preparare: Călim în unt ceapa, usturoiul, morcovii și carnea mărunțită, fierbem separat cartofii, lintea, piersicile, iar la sfârșit unim ingredientele călite și fierte. Servind pe pătrunjel sau coriandru proaspăt și mărunțit, primim gusturi și mirosuri divine.
Pui umplut
Mielul umplut este un accesoriu esențial al mesei festive de Paște pe la noi. Totuși, dacă fiica Omului din cauza diferitelor obstacole (financiare, de sănătate sau de lene) nu poate să pregătească acest accesoriu, un pui umplut poate să fie un înlocuitor potrivit. Chiar dacă durează cam mult, eu nu am alte probleme cu modul de preparare, fiind un om care știe să amestece și să coasă. Problemele încep când mielul ofensat scuipă fibrele de încălzire din cuptor în timp ce se prăjește, ceea ce umple casa cu mirosuri foarte neplăcute de grăsime arsă. Bineînțeles, acesta este sfârșitul operațiunii, pentru că se coace acoperit cu folie de aluminiu timp de o oră sau două. Aș încerca și în pungile pentru copt (dar se spune că acestea nu sunt sănătoase, dar oricum ce este sănătos în zilele noastre?), dar sunt produse în dimensiuni care sunt potrivite pentru o pulpă de pisică, maxim. Și nu am ajuns atât de departe pe calea latinizării. Iar în umplutură merită să punem, în afară de baza de pâine și ou, ceapă, pătrunjel verde și ficat de miel mărunțit. Dacă nu avem ultimul ingredient (când cumpărăm o jumătate de miel, adesea nu primim ficat), este foarte delicios și cu ficat de pui sau pateu. Iar, dacă pulpa de pui se întâlnește cu ciuperca și se căsătoresc (nu este nevoie de drojdie sau popă!), rezultatul o să fie chiar mai bun. Ceea ce îmi place la gătit este faptul că, încercând diferite aranjamente și combinații, rezultatul poate evolua din bun în și mai bun. Din acest motiv, este mai de folos și mai atrăgător decât științele exacte, unde se știe că există o singură soluție corectă (greu de găsit!). În această combinație, fiecare element apare o singură dată: o pulpă de pui și o (umplutură) de ciupercă. Ciuperca o transferăm sub pielea pulpei (întreagă), apoi cu ajutorul eficient al câtorva scobitori încerc să o forțez să rămână pe loc (nu am succes copleșitor). Aranjamentele le calculăm pe mulțimea cartofilor cu maioneză, după care (per)mutăm elementele pe o farfurie.
Mod de preparare: Luăm 8 felii de pâine albă uscată, le curățăm de coajă, le sfărâmăm și adăugăm 4-5 ouă, 5 ciuperci tăiate în cuburi mici (de exemplu champignon, care este ușor de cules de pe rafturile magazinelor), o ceapă cu o circumferință la fel de mare ca litera O formată folosind degetul mare și arătător, eventual o felie bună de brânză sau niște ardei California (dar nu până acolo), condimentăm cu sare, piper, boia dulce, nucșoară (cel mai important factor!), pătrunjel verde. Coacem până se rumenește și devine crocantă.
Am două rețete bune de prăjitură cu mere: prima este mai simplă, cealaltă nu așa de simplă. Dar dacă mi s-ar pune din ambele o felie în fața mea pe o farfurie și aș putea alege doar una, aș avea multe probleme, pentru că și papilele mele gustative s-ar lupta pentru a alege un câștigător. Acum să vorbim despre prima rețetă, despre produsul renumit din industria americană de cofetărie, care (în opinia mea) a câștigat și titlul de cel mai bun actor din filmul al cărui titlu este identic cu numele prăjiturii. Oricine a încercat să coacă o plăcintă americană cu mere nici măcar o dată nu va mai dori să încerce altceva (vorbind despre plăcinte cu mere), este o invenție atât de bună. Oricum, eu așa am pățit. O singură clipă este de ajuns să te îndrăgostești de ea și să o mănânci, dar pregătirea ține mai mult.
Ingrediente:
Pentru aluat:
• 35 dag făină
• 18 dag unt
• 2 linguri de masă de zahăr praf
• 1 vârf de cuțit de sare
• 30 ml apă
Pentru umplutură:
• 80 dag mere
• 13 dag zahăr
• 2,5 linguri de masă de făină
• 1 linguriță de scorțișoară
• 0,25 linguriță de nucșoară
• 1 lingură de masă zeamă de lămâie
• 4 dag unt.
Mod de preparare: Dospim și întindem aluatul, după care tapetăm cu jumătatea aluatului tava, transferăm umplutura peste și acoperim cu cealaltă jumătate de aluat. Facem niște găuri mici în aluat, așa aburul ce se formează în timpul coacerii are unde să plece. Pregătim plăcinta și sperăm ca măcar o parte din ea să ajungă în stomacul nostru.
